Competence conflict over optional jurisdiction under Art. 127 CPC when a court clerk is joined as a defendant

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la 15 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIŢA, să se constate caracterul abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de acordare credit, comisionul de administrare, comisionul de rambursare anticipată, comisionul de urmărire riscuri şi comisionul de întocmire şi analizare documentaţie de credit, precum şi a clauzei referitoare la acordarea de credit pf "cămin super B." şi rezidenţial B. şi a celei privind dobânda variabilă, prevăzute în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 309/pf/av/16.02.2006; să se constate nulitatea absolută a clauzelor menţionate şi să fie obligată pârâta B. S.A. la restituirea sumelor achitate în plus şi a dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, precum şi la emiterea unui nou grafic de rambursare.

La 21 septembrie 2016, reclamantul a formulat o cerere de extindere a acţiunii faţă de pârâţii A. - senior şi C., motivat de faptul că aceştia au avut calitatea de coplătitor, respectiv garant ipotecar, solicitând sesizarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 3938/2016 din 08 decembrie 2016, Judecătoria Bistriţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa şi a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIŢA, A. - senior şi C..

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Bistriţa a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar în virtutea art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

S-a constatat că pârâta C. are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Bistriţa.

Totodată, s-a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă un judecător (procuror, asistent judiciar sau grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, acesta va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, s-a arătat că Înalta Curte a statuat că, deşi acest articol are denumirea marginală "competenţa facultativă", în realitate, dispoziţiile acestuia nu sunt facultative, ci imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".

Totodată, s-a evocat că Înalta Curte a reţinut că, prin reglementarea acestui articol, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea (Decizia nr. 271/29.01.2015 pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect conflict negativ de competenţă).

Astfel, Judecătoria Bistriţa a reţinut că raţiunea normei legale anterior menţionate rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei prin prisma calităţii părţii.

De asemenea, s-a arătat că din modul în care este redactat textul de lege, condiţiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existenţa unei cauze în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi să-şi desfăşoare activitatea profesională la instanţa competentă să judece cauza.

Aşadar, s-a reţinut că art. 127 C. proc. civ. instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii, peste care nu se poate trece prin actul de voinţă al reclamantului.

Totodată, s-a apreciat că norma de competenţă este de ordine publică, de strictă interpretare şi limitată aplicare (excepţia de necompetenţă poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe), iar nu de ordine privată (cu precizarea faptului că doar alegerea instanţei este facultativă).

Pe de altă parte, s-a reţinut că alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. foloseşte imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) al aceluiaşi articol arată că "poate sesiza", de unde rezultă o obligaţie a reclamantului în prima ipoteză şi o facultate a acestuia în cea de-a doua ipoteză (putându-se prevala sau nu de acest beneficiu legal).

Astfel, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş (aflată în raza de competenţă a Curţii de Apel Târgu Mureş, învecinată Curţii de Apel Cluj, de care aparţine Judecătoria Bistriţa).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la 11 ianuarie 2017, având aceleaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1614/2017 din 30 martie 2017, Judecătoria Târgu-Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Mureş, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgu-Mureş şi Judecătoria Bistriţa; a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Târgu-Mureş a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În speţă, reclamantul a învestit Judecătoria Bistriţa cu acţiunea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, acţiune formulată în contradictoriu cu B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIŢA.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa litisconsorţiului procesual activ, motivat de faptul că în litigiu nu figurează în calitate de parte soţia reclamantului, C., în calitate de garant ipotecar.

Ca efect al invocării acestei excepţii, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată anterior primului termen de judecată stabilit în cauză, extinzând cadrul procesual stabilit iniţial prin introducerea în proces a soţiei sale, C., în calitate de pârâtă.

S-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., reclamantul putea să îşi extindă cadrul procesual prin cooptarea în calitate de reclamantă şi a soţiei sale, C., ipoteză care ar fi atras într-adevăr incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie un caz de competenţă teritorială imperativă.

S-a constatat că modalitatea juridică pentru care a optat reclamantul a fost aceea de a o introduce în proces în calitate de pârâtă pe garanta ipotecară a contractului de credit, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător (în speţă, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii".

S-a apreciat că, în condiţiile în care reclamantul a ales instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, acesta nu mai poate reveni asupra opţiunii, solicitând sesizarea unei alte instanţe.

Totodată, s-a reţinut că raţionamentul legiuitorului în momentul în care a făcut distincţia între competenţa exclusivă, atunci când calitatea de reclamant o are grefierul şi competenţa facultativă, dată de calitatea de pârâtă a grefierului, este acela că în ipoteza ultimă, persoana care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţei nu a fost introdusă în proces prin voinţa sa, rămânând la latitudinea reclamantului să aprecieze dacă există sau nu vreo suspiciune de lipsă de imparţialitate generată de această calitate.

Astfel, s-a stabilit că formularea cererii de extindere a cadrului procesual, în acest dosar, aflat deja pe rolul Judecătoriei Bistriţa, prin introducerea unui nou pârât în cauză, echivalează cu optarea pentru această instanţă, opţiune obligatorie atât pentru părţi, cât şi pentru instanţa de judecată.

Apreciind că nu este competentă material să soluţioneze cauza, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Bistriţa şi Judecătoria Târgu-Mureş - s-au declarat, deopotrivă, necompetente să judece aceeaşi cauză, prin hotărâri date fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă, ivit între Judecătoria Bistriţa şi Judecătoria Târgu-Mureş, a avut la bază interpretarea diferită dată de cele două instanţe dispoziţiilor art. 127 alin. (1) prin raportare la cele ale alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Bistriţa a statuat, în esenţă, că pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite este aceea ca reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza.

În schimb, Judecătoria Târgu-Mureş a statuat, în esenţă, că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează atât un caz de competenţă teritorială exclusivă atunci cand grefierul are calitatea de reclamant, cât şi un caz de competenţă facultativă atunci când grefierul are calitatea de pârât, ultima ipoteză fiind incidentă în prezenta cauză.

În legătură cu aceste aspecte, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, se constată că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca situaţie premisă faptul că judecătorul are calitatea de reclamant, iar cererea este de competenţa teritorială a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, se reţine că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. are ca situaţie premisă faptul că judecătorul are calitatea de pârât, iar cererea este de competenţa teritorială a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Având în vedere că dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. fac referire şi la categoria profesională a grefierilor, rezultă că dispoziţiile legale anterior evocate se aplică şi în privinţa acestora.

În condiţiile în care dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. folosesc imperativul "va sesiza", iar dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. utilizează sintagma "poate sesiza", rezultă că legiuitorul a instituit o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) şi o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2).

Având în vedere că, în prezenta cauză, calitatea de grefier o are pârâta C., introdusă în proces prin cererea modificatoare formulată de reclamantul A. la 21 septembrie 2016, faţă de formularea clară a textelor de lege anterior menţionate, se constată că este incidentă ipoteză reglementată de dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un caz de competenţă facultativă între instanţa la care grefierul îşi desfăşoară activitatea şi o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care acesta din urmă îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, în condiţiile în care reclamantul A. a ales să introducă acţiunea la instanţa la care pârâta C. îşi desfăşoară activitatea în calitate de grefier, se poate conchide că instanţa sesizată de acesta devine competentă să soluţioneze cauza.

Totodată, în sensul că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile numai în cazul în care reclamantul are calitatea de grefier la instanţa la care acesta introduce acţiunea, sunt şi considerentele deciziei nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a reţinut că interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât acestea circumstanţiază atât persoanele care intră sub incidenţa normei (calitatea de reclamant a judecătorului, procurorului, asistentului judiciar, grefierului), cât şi instanţa vizată (care nu poate fi decât prima instanţă).

De asemenea, în considerentele aceleiaşi decizii s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate decât strict şi limitativ, având în vedere caracterul special al normei care face trimitere în mod expres la instanţa la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă de reclamant la instanţa la care pârâta are calitatea de grefier, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) prin raportare la cele ale alin. (3) C. proc. civ., nu şi cele ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că reclamantul A. a sesizat în mod legal Judecătoria Bistriţa cu soluţionarea cererii formulate împotriva pârâţilor B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIŢA, A. - senior şi C., această instanţă fiind competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru considerentele evocate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2017.