Suspension of appellate trial for unexcused absence of both parties without request for default judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă publică din data de 19 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a suspendat judecata recursului declarat de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Buzău, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I şi alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, având în vedere că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă, iar la dosar nu a fost depus vreun înscris, prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în recurs, de către vreuna din părţi.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, recurenta A., solicitând admiterea recursului, cu anularea încheierii recurate şi judecarea recursului.

În recursul său, care poate fi încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 Noul C. proc. civ., recurenta A. a susţinut, în esenţă, că, atâta timp cât a primit citaţia pe care scria că se poate judeca şi în lipsa reclamantului, a respectat indicaţiile şi nu s-a prezentat la termen în mod special.

Faţă de dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, se constată că, în procedura de filtrare a recursului, la dosar nu a fost depusă întâmpinare de către intimata Primăria Municipiului Buzău.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 411 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătorul va suspenda judecata: 1. când amândouă părţile o cer; 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează ia strigarea cauzei Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Raţiunea acestei dispoziţii legale este aceea de a respecta principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa de judecată să procedeze la judecata cauzei în absenţa părţilor, în condiţiile în care niciuna nu a cerut soluţionarea în lipsă.

Voinţa legiuitorului în edictarea acestei norme a fost aceea de a sancţiona cu întreruperea judecăţii cauzei prin suspendare conduita procesuală a părţilor, constând în nepreocuparea efectivă pentru cursul judecăţii, lipsa de diligenţă pentru continuarea procesului.

Pe de altă parte, pentru dreptul procesual, fundamentale sunt prevederile art. 22 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţii procedurale care nu pot fi cantonate doar la principiul adevărului şi la rolul judecătorului în cadrul probaţiunii judiciare, ele având implicaţii şi cu privire la legalitatea procedurii judiciare, la respectarea dreptului la apărare şi la disponibilitatea procesuală.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept ce îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalităţii. Rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este sau nu asistată de către un avocat.

Ultimul alineat al art. 22 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. îl obligă pe judecător ca, în toate cazurile în care legea îi rezervă "puterea de apreciere" sau îi cere să ţină seama de toate "circumstanţele cauzei", să judece cu luarea în considerare a principiilor generale ale dreptului, a cerinţelor echităţii şi bunei-credinţe.

În cauza de faţă, se reţine că, la termenul din 19 septembrie 2016, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I şi alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv, că părţile, deşi legal citate, nu au răspuns la apelul nominal şi nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, situaţie în care nu poate purcede la judecata pricinii.

Împrejurarea susţinută de către recurenta A. prin recursul său, în sensul că, atâta timp cât a primit citaţia pe care scria că se poate judeca şi în lipsa reclamantului, a respectat indicaţiile şi nu s-a prezentat la termen în mod special, nu poate justifica, din perspectiva nelegalităţii măsurii suspendării judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor.

Dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din Noul C. proc. civ. au un caracter imperativ, ele aplicându-se pe fondul existenţei unei sesizări legale a instanţei, fiind legal îndeplinită obligaţia prevăzută de art. 153 din acelaşi cod, potrivit căreia, instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Aceasta întrucât judecătorul, în aplicarea principiului rolului activ, precum şi faţă de îndatorirea acestuia de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura desfăşurarea cu celeritate a judecăţii, respectiv soluţionarea procesului în mod echitabil şi într-un termen optim şi previzibil, trebuia să dea prioritate principiului intenţiei reale a părţii, care viza solicitarea de judecată a cererii de revizuire şi în lipsa sa, independent că aceste dispoziţii erau cuprinse în reglementările privind arbitrajul.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată legalitatea încheierii recurate şi reţinându-se în sarcina recurentei- contestatoare A. lipsa de diligenţă pentru continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancţiunea suspendării judecăţii recursului declarat de aceasta, atâta vreme cât, prin actul cu care a sesizat instanţa nu s-a prevalat de dispoziţiile legale care reglementează posibilitatea instanţei de a purcede la judecarea cauzei, în lipsa părţilor.

Aşa fiind, constatând că nu sunt fondate criticile invocate în recurs şi care, sub aspectul conţinutului acestora, pot fi încadrate în temeiul art. 488 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata recursului, deoarece nu se identifică în cauză o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă publică din data de 19 septembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2017.