Tort damages claim against state police annulled as unstampable for failure to pay appeal stamp duty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 7 februarie 2014 sub nr. x/2014 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE şi INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE PRAHOVA a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 2.000.000 Euro echivalentul în RON la cursul curent de schimb al BNR, cu aplicarea dobânzii legale, sumă ce reprezintă despăgubiri cu caracter patrimonial şi la plata sumei de 500.000 Euro echivalentul în RON la cursul oficial curent de schimb al BNR reprezentând daune cu caracter moral nepatrimonial.

Prin cererea precizatoare reclamantul a arătat că renunţă la a mai solicita daune materiale pentru prejudiciul cauzat, ci doar daunele morale apreciate în continuare tot la suma de 500.000 Euro, la cursul oficial de schimb al BNR, daune ce reprezintă prejudiciul cu caracter moral nepatrimonial constând într-o atingere şi tulburare a vieţii private, a vieţii de familie, a demnităţii şi sănătăţii personale, reclamantul îmbolnăvindu-se cronic datorită presiunilor şi stresului cauzat de faptul de a fi tratat ca un infractor, fiindu-i distruse în mod deliberat şi culpabil imaginea în societate, bunul renume şi munca de o viaţă.

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 20 ianuarie 2015 Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi acţiunea, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că raportându-se la dispoziţiile art. 1349 - 1373 din C. civ., în cazul de faţă nu au fost dovedite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, actele de urmărire efectuate de organele de cercetare penală neputând constitui în sine o faptă ilicită atâta timp cât s-au circumscris cadrului legal.

Prin apelul formulat împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, apelantul-reclamant a susţinut că motivarea hotărârii este vădit eronată şi denotă neînţelegerea temeiului acţiunii introductive.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, prin decizia nr. 363-A din 30 mai 2016 a respins, ca nefondat, apelul declarat, reţinând în esenţă temeinicia şi legalitatea sentinţei apelate în raport de criticile formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate ca fiind pronunţată printr-o greşită aplicare a normelor de drept civil material precum şi trimiterea spre rejudecare a dosarului cauzei la instanţa de apel.

Recurentul-reclamant îşi întemeiază în drept cererea pe dispoziţiile art. 1373 alin. (1) şi (2), art. 1381 alin. (1) şi (2), art. 1385 alin. (1) şi (2), art. 1386 alin. (1) şi (2), art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 alin. (1) şi (2), art. 2517 din noul C. civ., art. 483 - 490 şi art. 496.497 noul C. proc. civ.

Intimaţii-pârâţi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE şi INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE PRAHOVA au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluţia premergătoare din data de 25 august 2016 s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a timbra cererea de recurs cu 12.984,25 RON taxă judiciară de timbru.

La data de 7 septembrie 2016, recurentul a formulat, în temeiul art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În susţinerea acestei cereri recurentul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 7 şi 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, considerând că, faţă de obiectul dedus judecăţii, datorează în recurs o taxă judiciară de timbru de 100 RON.

Înalta Curte, prin încheierea pronunţată în camera de Consiliu la data de 27 septembrie 2016, a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare, reţinând că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 20 martie 2017 şi prin concluziile susţinute în şedinţa din 4 mai 2017, recurentul-reclamant a invocat un nou temei, respectiv dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, solicitând instanţei să ia act că acţiunea civilă promovată este scutită de taxa judiciară de timbru atât în fond, cât şi în căile de atac, fără însă a formula în mod expres o cerere care să o situeze în aria de analiză a O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Decizia în interesul legii nr. VII din 8 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 137 din 24 februarie 2015, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 (prin extrapolare art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aplicabil în speţă conform principiului "tempus regit actum"), partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Ideea de principiu care se desprinde din evocata decizie este aceea că orice nemulţumire cu privire la caracterul timbrabil al unei cereri în justiţie, a părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de timbrare nu poate fi analizată decât în cadrul unei cereri de reexaminare formulate ca atare în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. civ.

În aplicarea principiului cuprins în Decizia nr. VII/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faţă de faptul că cererea de reexaminare nu a fost soluţionată pe fond şi având în vedere că prin notele scrise depuse la 20 martie 2017 recurenta invocă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în raport de un temei de drept diferit, fără a formula o veritabilă cerere de reexaminare în condiţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va admite excepţia de netimbrare, invocată din oficiu, iar recursul reclamantului va fi anulat ca netimbrat, pentru motivele ce se vor arăta.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., neîndeplinirea cerinţei de timbrare a recursului prevăzută de art. 486 alin. (2) este sancţionată conform alin. (3) al aceluiaşi articol, cu nulitatea cererii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform art. 197 C. proc. civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat şi că recurentul-reclamant nu s-a conformat nici dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 12.984,25 RON, deşi i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la dosar.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, faţă de cele arătate, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi cum în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că chestiunea prealabilă invocată din oficiu, este întemeiată, sens în care va admite excepţia de netimbrare şi va anula recursul recurentului-reclamant, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de netimbrare, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 363-A din 30 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 mai 2017.