Unjust enrichment claim for uncontracted supplementary public works: subsidiary nature of actio de in rem verso when no supplementary agreement was executed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, rendering the decision final and leaving the Court of Appeal’s order in force, which obligates the state road infrastructure defendant to pay approximately 3.3 million RON plus VAT to the private construction consortium for supplementary works. The dispute concerned a claim for unjust enrichment (*actio de in rem verso*) seeking reimbursement for extra works performed under a public procurement contract, where the defendant argued the claim was inadmissible because the parties had agreed to use supplementary agreements for such changes and the defendant claimed the works were merely site instructions rather than contractual variations. The court held that the action for unjust enrichment is a subsidiary remedy for situations where the enriched party’s assets have increased at the expense of the deprived party without legal basis, and since no supplementary agreements were executed for the urgent and necessary works, the plaintiff lacked a primary contractual action and thus properly invoked the subsidiary restitutionary claim under the doctrine of unjust enrichment, specifically applying Articles 488(8) and 493(6) of the Civil Procedure Code to find the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 493 alin. (6) C. proc. civ; Unjust enrichment claim for uncontracted supplementary public works: subsidiary nature of actio de in rem verso when no supplementary agreement was executed: Susţine recurenta că toate lucrările suplimentare executate au fost efectuate în afara contractului. Conform art. 15.1 iii (2) din Contractul nr. x/20.11.2009 părţile vor stabili prin act adiţional totalul cheltuielilor suplimentare, care se adaugă la preţul contractului, or, susţine recurenta, prin dispoziţiile de şantier, nu s-a dispus efectuarea unor lucrări suplimentare ci au fost constatate o serie de măsuri necesare, urmând a fi efectuate toate demersurile necesare legale în conformitate cu datele contractului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 483 alin. (2) şi art. 457 C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
S.C. A. S.R.L., în calitate de lider al Asocierii S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A. (CNADNR SA) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova (DRDP Craiova), a formulat cerere în restituirea îmbogăţirii fără justă cauză solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la achitarea contravalorii lucrărilor suplimentare care au intrat în patrimoniul său, lucrări evaluate la suma totală de 5.381.874,64 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 115/17.03.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de lider al Asocierii S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A. (CNADNR SA) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova (DRDP Craiova).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. lider al asocierii S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L..
Prin decizia civilă nr. 528 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. LIDER AL ASOCIERII S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 115/17.03.2015 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA S.A. (CNADNR SA), PRIN DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI CRAIOVA (DRDP CRAIOVA), având ca obiect pretenţii. A fost schimbată în tot sentinţa în sensul că a fost admisă în parte acţiunea. A fost obligată pârâta la plata sumei de 3.299.918 RON plus TVA către reclamant cu titlu de contravaloare lucrări suplimentare necesare. A fost obligată intimata pârâtă la plata sumei de 6.692 RON către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA S.A. (CNADNR SA), prin DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI CRAIOVA (DRDP CRAIOVA).
În dezvoltarea motivului de nelegalitate întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ. recurenta susţine că instanţa de apel a admis în mod eronat apelul întrucât, deşi a reţinut că actio de in rem verso are caracter subsidiar şi nu poate fi exercitată decât în absenţa oricărui mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite, admite totuşi că, pentru executarea oricăror lucrări suplimentare ar fi trebuit încheiat act adiţional la contractul de achiziţie publică. Arată recurenta că din această perspectivă acţiunea pentru îmbogăţire fără just temei care formează obiectul cauzei este inadmisibilă întrucât nu este îndeplinită condiţia ca cel sărăcit să nu aibă la îndemână o altă cale juridică pentru valorificarea dreptului său la reparaţie.
Susţine recurenta că toate lucrările suplimentare executate au fost efectuate în afara contractului. Conform art. 15.1 iii (2) din Contractul nr. x/20.11.2009 părţile vor stabili prin act adiţional totalul cheltuielilor suplimentare, care se adaugă la preţul contractului, or, susţine recurenta, prin dispoziţiile de şantier, nu s-a dispus efectuarea unor lucrări suplimentare ci au fost constatate o serie de măsuri necesare, urmând a fi efectuate toate demersurile necesare legale în conformitate cu datele contractului.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, va reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Reclamanta şi-a fundamentat acţiunea pe îmbogăţirea fără justă cauză, ca izvor distinct de obligaţii faţă de Contractul nr. x/20.11.2009 încheiat de părţi în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, pretinzând contravaloarea lucrărilor suplimentare pentru care părţile ar fi trebuit să încheie act adiţional la contractul de achiziţie publică potrivit normelor reglementate de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006.
Din situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel rezultă că executarea lucrărilor suplimentare a avut acordul reprezentanţilor recurentei, acord care s-a concretizat prin dispoziţiile de şantier nr. 1/04.03.2011 şi nr. 3/06.04.2011, instanţa reţinând astfel îndreptăţirea reclamantei la plata lucrărilor necesare suplimentare întemeiate pe caracterul urgent şi necesar al acestora.
Îmbogăţirea fără just temei are în vedere situaţia în care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. În acest caz se naşte un raport juridic obligaţional de restituire, distinct de cel izvorât din contract. Astfel, chiar dacă lucrările suplimentare necesare nu au făcut obiectul unui act adiţional, nu se poate contesta că recurenta nu şi-a sporit patrimoniul cu contravaloarea acestora.
Actio de in rem verso are ca scop tocmai valorificarea unor pretenţii de către cel îndreptăţit, atunci când acesta nu mai are nicio altă cale de drept şi nicio altă acţiune, prin urmare, ceea ce se impune, în examinarea caracterului subsidiar al acţiunii de restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, este tocmai lipsa oricărui mijloc juridic, pentru recuperarea de către cel care şi-a micşorat patrimoniul a pierderii suferite.
Cum părţile nu au încheiat acte adiţionale pentru lucrările suplimentare, rezultă cu evidenţă că în cauză reclamanta nu avea la îndemână o acţiune principală derivând din contract ci una subsidiară întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, motiv pentru care critica recurentei referitoare la inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa caracterului subsidiar, nu este fondată.
Având în vedere cel reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta (CNADNR SA), prin DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI CRAIOVA (DRDP CRAIOVA) împotriva deciziei nr. 528 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2017.