Lease service-charge restitution upheld in part; landlord recovers 10,398.41 RON plus VAT and costs, broader claim rejected

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. s-a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la restituirea sumei de 1.100.942,85 RON, fără TVA, cu titlu de plată nedatorată, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente.

Prin sentinţa civilă nr. 5154/27.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată şi a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 19.203 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel principal reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A., solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.100.942,85 RON plus TVA şi a dobânzii legale.

Împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierii de şedinţă din data de 16.06.2014 a declarat apel incident şi pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi a încheierii atacate în sensul respingerii acţiunii ca prescrisă pentru sumele reprezentând contravaloarea facturilor emise în anul 2010.

Prin decizia civilă nr. 2166 din 17 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul incident formulat de apelanta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16.06.2014 şi a sentinţei civile nr. 5154/27.10.2014 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. ca nefondat. A fost admis apelul principal formulat de apelanta - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A.

şi schimbată în tot sentinţa civilă nr. 5154/27.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 în sensul că a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.. A fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să restituie reclamantei COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. suma de 10.398,41 RON + TVA cu titlu de plată nedatorată. A fost respinsă în rest cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A.

în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. suma de 749,70 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă (749,70 RON taxă judiciară de timbru). A fost obligată reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească pârâtei S.C. A. S.R.L. suma de 19.021,63 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă (19.021,63 RON onorariu avocat).

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată acordate părţilor pentru judecata în primă instanţă şi a fost obligată reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească pârâtei S.C. A. S.R.L. suma de 18.271,93 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă (19.021,63 RON - 749,70 RON). A fost obligată intimata - apelantă - pârâtă S.C. A. S.R.L. să plătească apelantei - intimate - reclamante COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. suma de 374,85 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (374,85 RON taxă judiciară de timbru).

A fost obligată apelanta - intimată - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească intimatei - apelante - pârâte S.C. A. S.R.L. suma de 8.709,643 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (8.709,643 RON onorariu avocat). S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată acordate părţilor pentru judecata în apel şi a fost obligată apelanta - intimată - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească intimatei - apelante - pârâte S.C.

A. S.R.L. suma de 8.334,793 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (8.709,643 RON - 374,85 RON).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs principal COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Împotriva aceleiaşi decizii a formulat recurs incident S.C. A. S.R.L. solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii ca prescrisă.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursurile şi dezvoltarea lor

Recursul principal formulat de COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" SA

Recurenta se raportează la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 arătând că hotărârile pronunţate în fond şi apel sunt lipsite de temei legal şi au fost date cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 992-994, art. 1092 C. civ. şi art. 33-34 din Legea nr. 94/1992 întrucât nu au fost verificate pretenţiile reclamantei prin prisma temeiului de drept invocat ci s-a condiţionat această analiză de alte temeiuri legale, denaturându-se înţelesul actelor deduse judecăţii, cauza cererii şi adevărul juridic. Se arată că plata s-a făcut din eroare, în lipsa unei datorii a reclamantei.

Recurenta afirmă că instanţa nu a verificat pretenţiile reclamantei referitor la impozitul pe clădire ce a fost imputat chiriaşului în mod eronat, fără a exista un raport juridic obligaţional a cărui stingere să se fi urmărit prin includerea acestuia în taxa pentru servicii deşi acesta nu reprezintă un serviciu ci o obligaţie a proprietarului conform art. 8.4.1. lit. k) din contract.

Instanţa de apel, susţine recurenta, nu a avut în vedere faptul că reclamanta a preluat efectiv spaţiul închiriat în luna martie 2010, pârâta incluzând în taxa de servicii achitată asigurarea aferentă clădirii şi pentru lunile martie şi aprilie însă poliţa de asigurare a fost încheiată la 28.04.2010 iar riscul era asigurat începând cu 01.05.2010.

Instanţa de apel nu a avut în vedere că pârâta nu a luat în calculul celor 10 luni factura nr. x aferentă consumului pentru luna decembrie, aceasta fiind inclusă în ianuarie 2011, prin urmare a inclus energia electrică calculând la 9 luni ceea ce a influenţat calculul taxei de servicii. Recurenta susţine că a fost prejudiciată şi prin calculul greşit efectuat prin includerea sumelor aferente costurilor cu întreţinerea sistemului de aer condiţionat în taxa pentru servicii, achitându-le ca plată nedatorată. Acelaşi lucru arată şi despre costurile cu serviciile RSVTI, serviciile de pază, administrare şi curăţenie, servicii de întreţinere sisteme de detecţie incendiu prestate de B..

Recurenta relevă şi aspecte de netemeinicie ale deciziei referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată sub forma onorariului de avocat sens în care se solicită să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul incident formulat de S.C. A. SRL

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 şi susţine că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor Decretului nr. 167/1958 întrucât a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de aceasta.

Arată recurenta că sumele cu privire la care a invocat această excepţie reprezintă contravaloarea facturilor emise de pârâtă şi plătite de reclamantă în anul 2010, în considerarea art. 62.4. din Contract cu titlu de taxă estimativă.

Întrucât ulterior plăţii nu a intervenit niciun act care să infirme validitatea acesteia din care să rezulte că nu ar fi datorată ci dimpotrivă a intervenit Actul Adiţional nr. 2/28.02.2011 la contract prin care reclamanta a confirmat valoarea taxei de servicii şi realitatea calculului, termenul de prescripţie nu poate curge decât de la momentul plăţii.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia insuficientei timbrări invocată de recurenta - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. o va respinge ca nefondată reţinând faptul că recurenta reclamantă s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru astfel cum i-a fost pusă în vedere de către instanţă.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine că sunt nefondate pentru considerentele ce succed.

Recursul principal formulat de recurenta - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. este nefondat.

Înalta Curte reţine că părţile au încheiat contractul de închiriere nr. x/04.12.2009, acesta fiind modificat prin acte adiţionale.

Prin art. 6.2.1 din contract, apelanta - reclamantă CNTEET S.A. s-a obligat să plătească intimatei - pârâte S.C. A. S.R.L. o taxă pentru servicii, calculată lunar.

Conform art. 6.2.2 din contract, taxa pentru servicii include toate cheltuielile făcute de proprietar în legătură cu serviciile menţionate în Anexa nr. 2, asigurarea aferentă clădirii, taxele locale aferente amplasamentului şi clădirii.

Aşadar, părţile au convenit ca obligaţii de plată care intră în sarcina proprietarului în mod uzual, să fie suportate de chiriaş.

Se constată astfel că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor contractuale reţinând ca datorate sumele plătite de reclamanta recurentă cu excepţia sumei de suma de 10.398,41 RON + TVA, care a fost inclusă în mod eronat taxa de servicii cu titlul de costuri cu asigurarea maşinilor/instalaţiilor/utilajelor pentru riscuri de avarii accidentale şi cu asigurarea de răspundere civilă faţă de terţi şi a proprietarului faţă de chiriaş, pentru aceste două tipuri de asigurare neexistând niciun act adiţional care să prevadă includerea costurilor aferente acestora în calculul taxei de servicii pe anul 2010.

Prin urmare, sunt nefondate susţinerile recurentei reclamante că instanţa de apel ar fi aplicat greşit art. 992-994, art. 1092 C. civ.

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost stabilită în urma probelor administrate iar instanţa de apel a reţinut corect temeiurile legale aplicabile cauzei, aceasta nefiind ţinută de susţinerile părţilor. Astfel, indicarea de către recurenta reclamantă a incidenţei art. 33-34 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, nu prezintă relevanţă pentru cauza de faţă deoarece raportul juridic dedus judecăţii nu este unul de drept administrativ şi fiscal reglementat de această lege ci unul de drept comun, reglementat de C. civ.

Nu este fondată susţinerea recurentei că impozitul pe clădire a fost imputat chiriaşului în mod eronat deşi acesta nu reprezintă un serviciu ci o obligaţie a proprietarului conform art. 8.4.1. lit. k) din contract.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, conform art. 6.2.2 din contract, taxa pentru servicii include toate cheltuielile făcute de proprietar în legătură cu serviciile menţionate în Anexa nr. 2, asigurarea aferentă clădirii, taxele locale aferente amplasamentului şi clădirii. Prin urmare, are relevanţă cine suportă costul final al impozitului pe clădire iar nu faptul că proprietarul îl plăteşte urmând ca ulterior să îl includă în taxa de servicii în vederea recuperării costurilor.

Este nefondată şi critica prin care se susţine că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că reclamanta a preluat efectiv spaţiul închiriat în luna martie 2010, pârâta incluzând în taxa de servicii achitată asigurarea aferentă clădirii şi pentru lunile martie şi aprilie însă poliţa de asigurare a fost încheiată la 28.04.2010 iar riscul era asigurat începând cu 01.05.2010.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, costurile cu asigurarea pentru clădire au fost incluse în mod corect în calculul taxei de servicii, potrivit art. 6.2.2 din contract, asigurarea pentru clădire fiind încheiată la data de 29.04.2010, iar prima rată a fost achitată la data de 30.04.2010, În consecinţă, în mod corect intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L. a inclus în calculul taxei de servicii cele nouă rate achitate cu titlul de asigurare pentru clădire în fiecare lună din perioada aprilie - decembrie 2010, împrejurarea că perioada de asigurare a început de la data de 01.05.2010 neavând nicio relevanţă întrucât cheltuielile cu asigurarea au fost suportate de intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L. începând cu data de 30.04.2010.

Sunt nefondate şi criticile referitoare la factura nr. x aferentă consumului pentru luna decembrie 2010, calculul greşit efectuat prin includerea sumelor aferente costurilor cu întreţinerea sistemului de aer condiţionat în taxa pentru servicii precum şi costurile cu serviciile RSVTI, serviciile de pază, administrare şi curăţenie, servicii de întreţinere sisteme de detecţie incendiu prestate de B..

Referitor la toate aceste servicii instanţa de apel a reţinut că se regăsesc în facturile existente la dosar şi sunt incluse în art. 6.2.2 din contract, prin urmare sunt datorate.

Critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată vizează netemeinicia deciziei atacate, aspect care nu intră în sfera controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs.

Recursul incident formulat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.R.L. este nefondat.

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 şi susţine că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor Decretului nr. 167/1958 întrucât a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de aceasta, termenul de prescripţie curgând de la momentul plăţii.

Critica este nefondată având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 în conformitate cu care prescripţia dreptului în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.

Raportat la probele administrate în cauză, instanţa de apel a apreciat că intimata - reclamantă CNTEET S.A. nu a avut posibilitatea să cunoască paguba şi persoană responsabilă de producerea acesteia anterior datei de 28.02.2011, acţiunea fiind introdusă pe 28.02.2014.

Conform art. 6.2.4 pct. i şi ii din contractul de închiriere nr. x/04.12.2009, valoarea taxei de servicii menţionată în facturile emise şi achitate în anul 2010 a fost estimată, pârâta S.C. A. S.R.L. având obligaţia contractuală ca până la data de 15 februarie 2011 să calculeze valoarea reală a acestei taxe pentru anul 2010 şi să o comunice reclamantei CNTEET S.A., aceasta din urmă având obligaţia să confirme corectitudinea calcului în termen de 15 zile.

În aceste condiţii, corect a reţinut instanţa de apel că, pentru a se considera că reclamanta ar fi putut cunoaşte paguba şi persoana responsabilă de producerea acesteia anterior datei 28.02.2011, ar fi trebuit ca pârâta S.C. A. S.R.L. să-i fi comunicat calculul taxei de servicii pentru anul 2010 şi documentele justificative cu mai mult de 15 zile anterior datei de 28.02.2011, această probă nefiind făcută însă în cauză.

Având în vedere cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de recurente, raportat la soluţia de respingere a ambelor recursuri, Înalta Curte, nu le va mai analiza, deoarece ambele părţi au căzut în pretenţii situaţie în care nu este întrunită condiţia premisă prevăzută de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia insuficientei timbrări invocată de recurenta - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A..

Respinge recursurile declarate de recurenta - reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. şi de recurenta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2166 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2017.