Donation revocation for ingratitude rejected on appeal; cassation declared time-barred for missing the 15-day deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as time-barred, thereby affirming the lower courts' rulings which had ultimately rejected the claimant's action to revoke a donation contract and return the donated art collection. The dispute arose from a donor's attempt to revoke a 1992 donation of art objects to a national museum, alleging ingratitude and the donor's failure to fulfill the specific condition to publicly exhibit the items with a designated provenance label; however, the instance courts found the appeal legally unfounded because the contract did not impose an explicit obligation to exhibit the items within a specific timeframe or at all, interpreting the condition merely as a requirement for proper labeling if the items were ever displayed. The Supreme Court did not address the substantive merits regarding the revocation grounds but ruled decisively on procedural grounds, applying Article 301 of the Code of Civil Procedure, which mandates a 15-day deadline for filing an appeal, and Article 103(1) of the same Code, concluding that the appellant filed the appeal one day after the deadline had expired from the date of notification of the Court of Appeal's decision, thus resulting in the loss of the right to appellate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 829 C. civ, art. 301 C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Donation revocation for ingratitude rejected on appeal; cassation declared time-barred for missing the 15-day deadline: The dispute arose from a donor's attempt to revoke a 1992 donation of art objects to a national museum, alleging ingratitude and the donor's failure to fulfill the specific condition to publicly exhibit the items with a designated provenance label; however, the instance courts found the appeal legally unfounded because the contract did not impose an explicit obligation to exhibit the items within a specific timeframe or at all, interpreting the condition merely as a requirement for proper labeling if the items were ever displayed. The Supreme Court did not address the substantive merits regarding the revocation grounds but ruled decisively on procedural grounds, applying Article 301 of the Code of Civil Procedure, which mandates a 15-day deadline for filing an appeal, and Article 103(1) of the same Code, concluding that the appellant filed the appeal one day after the deadline had expired from the date of notification of the Court of Appeal's decision, thus resulting in the loss of the right to appellate review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedDetermines the 15-day deadline for filing the appeal, which the appellant missed, forming the basis for dismissing the appeal as time-barred.
Establishes the procedural consequence of missing the appeal deadline, resulting in the forfeiture of the right to appeal.
Full text
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 27.12.2012, sub nr. x/2012, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Muzeul Naţional de Artă al României, solicitând să se dispună revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. x/24.04.1992 la Notariatul de Stat al Sectorului 4 Bucureşti, pentru cauză de ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul, potrivit dispoziţiilor art. 1020 din noul C. civ., precum şi restituirea în materialitatea lor a bunurilor ce fac obiectul contractului de donaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 20570/21.11.2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 29.12.2014, sub numărul x/2014.
La termenul de judecată din data de 05.02.2015, tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale. Prin sentinţa civilă nr. 161/05.02.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat prezenta cauză spre soluţionare către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Bucureşti, secţia Civilă, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 37F/25.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 795/11.06.2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenientului Ministerul Culturii şi a respins cererea în consecinţă. A respins acţiunea ca neîntemeiată. A obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat apel în termen legal reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 259A/2016 din 11 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 795/11.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul pârât Muzeul Naţional de Artă şi intimatul intervenient în nume propriu Ministerul Culturii.
Curtea de apel a reţinut că în mod legal şi cu respectarea dispoziţiilor art. 829 C. civ. instanţa de fond a reţinut că potrivit contractului de donaţie încheiat între autoarea reclamantului şi Muzeul Naţional de Artă, singura obligaţie asumată de donatar a fost aceea ca la momentul expunerii obiectelor de artă să fie indicată provenienţa acestora prin menţionarea că fac parte din "B.". Din contractul de donaţie nu rezultă în mod expres obligaţia de a expune într-un anumit termen respectivele obiecte de artă. Autoarea reclamantului a donat colecţia în discuţie pârâtului arătând numai că doreşte ca prezentarea publică să se facă cu menţiunea "B." iar pârâtul a arătat că este de acord cu această condiţie. O eventuală extindere a obligaţiilor asumate de părţi prin actul de donaţie ar conduce la înfrângerea voinţei defunctei donatoare ceea ce contravine dispoziţiilor art. 970 şi 977 C. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi apel, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi apel, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.
În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că, în mod greşit instanţa de fond şi de apel a apreciat că recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, astfel cum acestea sunt expres prevăzute de dispoziţiile art. 831 şi următoarele vechiul C. civ.
Arătă recurentul faptul că a indicat cauzele de revocare şi anume că bunurile donate nu au fost expuse niciodată din momentul încheierii contractului de donaţie şi până în prezent, precum şi faptul că nu s-a respectat menţiunea B.. Ca atare, intimata nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin declaraţia de acceptare a donaţiei, bunurile donate nefiind expuse spre prezentare publicului şi neavând cu atât mai puţin menţiunea "B.".
La termenul de judecată din 03.05.2017, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării căii de atac a recursului.
Analizând această excepţie, Înalta Curte o va admite pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Din dispoziţiile legale citate rezultă că pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.
În speţă, a fost atacată cu recurs decizia civilă nr. 259A/2016 din 11 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a fost comunicată recurentului la 26.04.2016 conform dovezilor aflate la dosar, iar recursul a fost depus la 26.05.2016, prin urmare, termenul legal de declarare a recursului de 15 zile, a fost depăşit.
Pe cale de consecinţă nedepunerea recursului în termenul legal atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi, în consecinţă va aplica sancţiunea nerespectării dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ. şi va constata tardivitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 259A/2016 din 11 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2017.