Recusal appeal premature and suspension ruling upheld as challenge lacked stated grounds.

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 34 din 6 aprilie 2015 şi a încheierii din 7 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2015.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva completului C10F constituit din judecător B..

1.3. Prin încheierea de şedinţă din 24 martie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare pentru lipsa părţilor, în raport cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 22 octombrie 2015 şi 24 martie 2016 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, contestatorul A. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierilor.

În dezvoltarea recursului, contestatorul A. a reiterat criticile de recurs vizând încheierea din 22 octombrie 2015 - recurs ce a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 587 din 16 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015-, sub aspectul greşitei soluţionări a cererii de recuzare, acesta precizând, totodată, că niciunul dintre motivele de recurs nu se îndreaptă împotriva încheierii din 24 martie 2016 prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât casarea acesteia ar decurge din admiterea recursului împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare.

S-a mai arătat că, încheierea de suspendare prefigurează de fapt perimarea cauzei, prezentul recurs vădind intenţia recurentului de a nu stărui în judecarea cauzei de acelaşi magistrat.

3. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierilor atacate, ca fiind legale şi temeinice.

4. Prin raportul din data de 8 septembrie 2016 asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierilor de şedinţă din 22 octombrie 2015 şi 24 martie 2016 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s a constatat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

După expunerea succintă a circumstanţelor cauzei şi a motivelor de recurs, raportorul şi-a exprimat opinia că încheierea din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă nu poate fi atacată decât odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., soluţia preconizată fiind cea de respingere a recursului ca prematur formulat.

Totodată, cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a arătat ca este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţia preconizată fiind cea de anulare a recursului.

5. Prin încheierea din 13 decembrie 2016, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

6. Înalta Curte a luat în examinare excepţia prematurităţii şi cea a nulităţii recursului, invocate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

În ceea ce priveşte recursul promovat împotriva încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de A., se constată că acesta apare ca prematur formulat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părţi, iar cea de a doua condiţie să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.

În cauză, în raport cu prevederile art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. recurentul a supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect contestaţie în anulare, aflat în curs de soluţionare, pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

Acest recurs a fost promovat de către contestatorul din dosar - A., în condiţiile în care, la data declarării căii extraordinare de atac, respectiv, 25 martie 2016, pricina nu era soluţionată printr-o hotărâre, judecata cauzei fiind suspendată pentru neprezentarea părţilor în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit încheierii de şedinţă din 24 martie 2016.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluţiei de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, are drept scop garantarea desfăşurării normale şi imparţiale a judecăţii, urmărind, însă, evitarea tergiversării soluţionării cauzelor prin exercitarea unor atare căi de atac în cursul judecăţii.

În acest context, în absenţa unei hotărâri de soluţionare a pricinii alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi admisibilă, nu e deschisă petentului A. pe durata cercetării judecătoreşti în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii "…odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza…".

Prin urmare, cum, în cauză, calea de atac a recursului a fost declarată anterior soluţionării litigiului, a cărui judecată nu este nici în prezent finalizată, faţă de dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza ultimă, recursul apare ca prematur formulat.

În această situaţie nu pot fi analizate criticile recurentului cu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

De altfel, încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă supusă prezentului recurs, ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, soluţionat prin decizia nr. 587 din 16 martie 2016, prin care s-a respins ca prematur recursul declarat de petentul A. în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul promovat împotriva încheierii din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care s-a dat eficienţă prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei fiind suspendată pentru lipsa părţilor, se constată următoarele:

Art. 414 C. proc. civ. reglementează calea de atac împotriva hotărârii date asupra suspendării, în sensul că la alin. (1) se stabileşte că încheierea poate fi atacată în mod separat cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, iar dacă suspendarea este dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărârea este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. La alin. (2) din acelaşi articol, stabilindu-se că recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În cauză, încheierea din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat incidentul procedural, este susceptibilă a fi atacată cu recurs, în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 414 din acelaşi cod.

Însă, având în vedere că recurentul nu a formulat critici împotriva încheierii din 24 martie 2016, acesta precizând de altfel în mod expres că niciunul din motivele de recurs dezvoltate prin cererea de recurs, înregistrată în dosarul nr. x/2015, nu se îndreaptă împotriva încheierii de suspendare, se constată că sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 489 din acelaşi cod, fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului.

Faţă de considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca prematur formulat recursul promovat împotriva încheierii din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi va anula recursul declarat împotriva încheierii din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2017.