Appeal in paulian action valued below 1,000,000 RON inadmissible; appellate remand stands, defendants liable for costs

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2015 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecata pârâţii S.C. B. S.R.L., C., D. şi S.C. E. S.R.L., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauza să se declare inopozabilitatea faţă de reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.03.2014 la Societatea Profesionala Notariala F. din Reşiţa, având ca obiect imobilul înscris în CF x Reşiţa, sub A1.1- A 1.6 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/8.04.2014 la Societatea Profesionala Notariala F. din Reşiţa, având ca obiect imobilul înscris în CF x Reşiţa sub A 1; s-a solicitat şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecata.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii-pârâţi S.C. B. S.R.L., C., D. şi S.C. E. S.R.L. au invocat excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, susţinând că valoarea totală a bunurilor imobile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată este dată de suma valorii celor două contracte, respectiv 287.844,85 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1279 din 7 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş-Severin a respins ca prescrisă acţiunea revocatorie formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâţilor S.C. B. S.R.L., S.C. E. S.R.L. C. şi D..

Tototdată, a respins excepţia netimbrării invocată de către pârâţi prin întâmpinare.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat apel, care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 465 din 1 iunie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa anulării hotărârii apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Caraş-Severin.

La data de 26 iulie 2016, recurenţii-pârâţi C. şi D. au formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior, acesta fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul acestuia, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că termenul de prescripţie al acţiunii revocatorii faţă de societatea reclamantă a început să curgă abia la momentul când a luat cunoştinţă despre suspendarea activităţii societăţii B. S.R.L., respectiv la data de 4 februarie 2015.

Se mai arată că, prin notarea în cartea funciară a celor două contracte de vânzare-cumpărare ce formează obiectul litigiului, acestea nu au fost acte ascunse, devenind astfel opozabile erga omnes, deci şi pentru reclamantă. În opinia recurenţilor, acesta este momentul de la care împotriva reclamantei a început să curgă termenul de prescripţie de un an în vederea promovării acţiunii revocatorii.

În consecinţă, recurenţii susţin că interpretarea dată de instanţa de apel este greşită cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie de un an în cazul acţiunii revocatorii, raportat la data înscrierii în cartea funciară a vânzărilor a căror inopozabilitate se solicită prin cererea introductivă şi data suspendării activităţii societăţii. Se mai arată că, în speţă, prin decizia pronunţată se aduce o gravă atingere regimului juridic al publicităţii imobiliare, regim juridic care prin argumentele instanţei reţinute în hotărârea recurată devine practic inoperabil, iar cartea funciară nu mai are rolul erga omnes consfinţit în acest sens de către legiuitor.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu valoarea obiectului litigiului, respectiv a acţiunii revocatorii, reprezentat de imobile a căror valoare totală este de 287.844,85 RON, astfel cum au indicat pârâţii prin întâmpinarea depusă în apel. În plus, s-a arătat că imobilul construcţie a fost înstrăinat la preţul de 141.300 RON, iar terenul la preţul de 146.544,85 RON. În consecinţă, s-a susţinut că obiectul litigiului este evaluabil în bani, iar valoarea acestuia, astfel cum s-a arătat anterior este inferioară pragului prevăzut de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care s-a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului. Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului.

Totodată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 2.672,04 RON, depunând la dosar dovezi în acest sens .

Recurenţii-pârâţi au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, susţinând că aceasta este neîntemeiată. Pe fondul cauzei, recurenţii au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, prin raportare la valoarea litigiului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 februarie 2017 a Înaltei Curţi, a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 3 martie 2017 recurenţii-pârâţi C. şi D. au depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care au susţinut că recursul este admisibil în principiu, solicitând în consecinţă admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

În continuare, analizând recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D., prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 465 din 1 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care instanţa de apel a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., în sensul anulării hotărârii apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Caraş-Severin.

Cererea de chemare în judecată a vizat inopozabilitatea faţă de reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.03.2014, preţul imobilului stabilit de părţi în contract fiind de 141.300 RON şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/8.04.2014, preţul imobilului din contract fiind de 146.544,85 RON.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, având în vedere următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: "(1) dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin la data de 18 septembrie 2015.

În speţă, din analiza obiectului cererii rezultă că instanţa a fost învestită cu o acţiune în declararea inopozabilităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.03.2014 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/8.04.2014, acţiunea fiind evaluabilă în bani, după criteriile stabilite la art. 101 C. proc. civ., valoarea obiectului acţiunii fiind de 287.844,85 RON, aceasta situându-se astfel sub limita valorii prag de 1.000.000 RON prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii D. şi C..

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a obliga recurenţii-pârâţi D. şi C. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 2672,04 RON reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu factura nr. x din 21 septembrie 2016 şi extrasul de cont emis de G. care atestă plata facturii, aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 465 din 1 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenţii-pârâţi D. şi C. să achite intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 2672,04 RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2017.