Recourse for exclusion of company administrator deemed inadmissible as decision final after appeal

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 17 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C. solicitând excluderea din cadrul societăţii S.C. B. S.R.L. a pârâtului C., obligarea pârâtului la plata prejudiciului produs societăţii, evaluat provizoriu la suma de 55.000 RON, precum şi obligarea acestuia la predarea tuturor actelor contabile ale societăţii S.C. B. S.R.L..

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 119 şi urm. C. proc. civ., art. 222 din Legea nr. 31/1990, art. 1349, art. 1516, art. 1531, art. 1547 C. civ.

La data de 10 iunie 2014, pârâtul C. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând, pe cale de întâmpinare, respingerea cererii ca neîntemeiată a acţiunii şi, pe calea cererii reconvenţionale, retragerea sa din societate pentru motive temeinice, conform art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 965/2015 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins ca neîntemeiate acţiunea principală formulată de reclamantul A. şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul C..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 574 din 1 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

La data de 10 iunie 2016, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv excluderea din cadrul societăţii S.C. B. S.R.L. a lui C., în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a respins capătul de cerere privind excluderea administratorului C. din cadrul societăţii, reţinându-se că acesta nu a fost administratorul societăţii B. S.R.L.. Sub acest aspect, a precizat că, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv certificatului constatator nr. x din 9 martie 2010, rezultă clar că acesta a îndeplinit funcţia de administrator al acestei societăţi.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, potrivit art. 223 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 222 alin. (1) din aceeaşi lege.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 13 decembrie 2016 a Înaltei Curţi, a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă nu au fost formulate puncte de vedere asupra raportului.

În continuare, analizând recursul declarat de reclamantul A., prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 574 din 1 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, privind excluderea din cadrul societăţii S.C. B. S.R.L. a lui C., în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Cererea reconvenţională a vizat retragerea din societate a pârâtului C., pentru motive temeinice, conform art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, având în vedere următoarele considerente:

Conform art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 "poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată: d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora".

Potrivit art. 223 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 "excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat", iar potrivit alin. (3)1 din acelaşi act normativ "hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului".

În plus, art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea societăţilor comerciale prevede că asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai apelului.

În raport cu dispoziţiile legale evocate, văzând şi prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 prin care legiuitorul a optat pentru înlocuirea căii de atac a recursului cu calea de atac a apelului, cererea fiind formulată la data de 17 decembrie 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut de calea extraordinară a recursului.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 223 alin. (1) pct. 31 şi art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 574 din 1 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2017.