Territorial jurisdiction in payment summons: prohibition of ex officio invocation of private-order jurisdictional deficiency

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Lipova, reclamanta-creditoare S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. B. S.R.L. Constanţa, a solicitat aplicarea procedurii somaţiei de plată pentru suma de 21.738,29 RON reprezentând debit restant, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

Prin sentinţa civilă nr. 919 din 8 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Lipova, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lipova, invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoria Constanţa.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în speţă, nu este vorba de o competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât în facturi nu a fost prevăzut un loc al executării. În plus, s-a apreciat că obligaţia reclamantei a fost executată la sediul pârâtei, iar cea a pârâtei tot la sediul său, plata făcându-se la curier sau la ridicarea coletului, adică tot în Constanţa, motiv pentru care s-a reţinut că Judecătoria Constanţa este competentă să soluţioneze prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 906 din 2 februarie 2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Lipova. Totodată, a fost constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia dispunându-se înaintarea dosarului către instanţa supremă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., coroborate cu art. 130 alin. (3) acelaşi cod, în situaţia în care nu este în discuţie o competenţă teritorială exclusivă, excepţia poate fi invocată doar de către pârât, iar în cauză acesta nu a formulat o astfel de apărare, motiv pentru care s-a apreciată că Judecătoria Lipova nu mai poate invoca o astfel de excepţie, fiind astfel instanţa competentă să soluţioneze litigiul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 23 februarie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl constituie somaţia de plată pentru suma de 21.738,29 RON reprezentând debit restant.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale, este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Distinct de considerentele expuse anterior, se subliniază modalitatea în care legiuitorul a înţeles să reglementeze în Noul C. proc. civ. regimul excepţiilor de necompetenţă, statuând asupra posibilităţii invocării din oficiu a acestei excepţii doar în cazul necompetenţei generale a instanţelor şi al necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică, cu distincţiile arătate în art. 130 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. În consecinţă, o asemenea necompetenţă nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa investită cu soluţionarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce priveşte persoana care poate sesiza această neregularitate.

În raport cu considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Lipova s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.

În consecinţă, în raport cu considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Lipova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2017.