Negative competence conflict in abusive contract clause dispute: jurisdiction determined by value of restitution claim rather than outstanding credit balance

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalui Sibiu, la data de 8 iunie 2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii S.C. C. şi S.C. D. S.A., să se constate abuzive clauzele din convenţia de credit nr. x/21.03.2008 încheiată cu pârâtele după cum urmează:

- pct. 5.1 lit. b) - comision de acordare în valoare de 3846,80 CHF;

- pct. 5.1 lit. c) comision de administrare lunar în sumă de 24.266,50 CHF;

- pct. 5.2 revizuirea cuantumului comisioanelor unilateral de către creditor;

- pct. 6.2 modificarea unilaterală a ratelor;

- pct. 8.4 declararea scadenţei anticipate a creditului;

- pct. 8.6 modificarea clauzelor contractuale;

- pct. 8.14 renunţarea la beneficiul termenului de către debitor;

- pct. 8.15 definirea culpei debitorului;

- pct. 8.16 declaraţia referitoare la negocierea clauzelor în condiţiile în care clauzele contractului de credit nu au fost negociate.

Totodată, reclamanţii au solicitat să se desfiinţeze clauzele menţionate şi să se dispună excluderea acestora din convenţie; să fie obligate pârâtele în solidar să restituie sumele achitate de reclamanţi cu titlu de comision de administrare în cuantum de 28.113,30 CHF, de la data semnării contractului de credit până la data introducerii acţiuni şi în continuare până la restituirea efectivă a acestuia, precum şi la dobânda legală; să fie obligate pârâtele ca în termene de 30 de zile de la rămânerea definitivă să fie pusă la dispoziţia reclamantului actul adiţional la convenţie, conform sentinţei date şi un nou grafic de rambursare al creditului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Sibiu.

Prin sentinţa nr. 905/2016 din 31 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, au fost admise excepţiile necompetenţei materiale şi necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în raport cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 193/2000, coroborate cu art. 98 alin. (1) şi art. 101 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei, întrucât cuantumul pretenţiilor solicitate de reclamanţi este sub pragul de 200.000 RON.

Sub aspectul competenţei teritoriale, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au domiciliul în Germania, motiv pentru care a făcut aplicarea regulilor de drept comun, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că, în speţă, competenţa ar aparţine judecătoriei de la sediul băncii, respectiv Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1615 din 23 februarie 2017, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. Totodată, a fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, având în vedere dispoziţiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 98 alin. (2) acelaşi cod, raportat la valoarea creditului principal fără dobânzi şi comisioane, rămas de rambursat conform scadenţarului aflat la dosar, care este de 176.877,24 CHF, respectiv 727.920 RON, competenţa materială aparţine tribunalului.

Cu privire la competenţa teritorială, s-a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 109 coroborate cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competenţa aparţine instanţei locului unde persoana juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta, în speţă fiind vorba de sucursala Sibiu. În consecinţă, s-a apreciat că Tribunalul Sibiu este competent să soluţioneze prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 13 martie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului este reprezentat de acţiunea reclamanţilor în constatarea clauzelor abuzive.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

Art. 101 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.

Art. 101 alin. (2) C. proc. civ. prevede că aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, în cuantum de 28.113,30 CHF, această sumă situându-se sub pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de valoarea litigiului astfel cum a fost evaluată de către reclamanţi şi necontestată de nicio parte, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială aparţine judecătoriei.

Cât priveşte competenţa teritorială, instanţa supremă apreciază că, regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Se constată că, în speţă, contractul de acordare a facilităţii de credit şi de garanţie a fost încheiat prin sucursala Sibiu, astfel încât competenţa teritorială aparţine în cauză Judecătoriei Sibiu.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2017.