Consumer's forum choice upheld: Rădăuți Court holds jurisdiction in invoice payment dispute.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2016, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei Societatea B. S.R.L. la plata sumei de 11.000 RON, conform facturii seria x nr. x din 18 februarie 2012 (ce urmează a se actualizată până la data plăţii efective în funcţie de rata inflaţiei), compusă din suma de 11.000 RON, aferentă perioadei 18 februarie 2012, reprezentând debit principal, datorat de pârâtă conform facturii seria x nr. x din 18 februarie 2012 şi actualizarea sumei până la data plăţii efective în funcţie de rata inflaţiei, debit rezultând din contravaloarea facturii seria x nr. x din 18 februarie 2012.

Prin sentinţa civilă nr. 2180 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Rădăuţi şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, reclamantul poate beneficia de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. doar contra pârâtului care este subiect al raportului juridic civil, însă în speţă vânzător este S.C. Olint Com S.R.L., societate care însă nu a fost chemată în judecată, pârâta invocând de altfel excepţia lipsei calităţii sale de parte în raportul juridic obligaţional ce formează obiectul litigiului.

Prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 12 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului, precum şi art. 12 şi 17 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, prima instanţă a stabilit că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Ploieşti, declinând în consecinţă dosarul către această instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 951 din 6 februarie 2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, invocată de reclamant şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi. Totodată, a fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Rădăuţi, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, în raport cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat de repararea pagubei produsă unui consumator.

În plus, s-a reţinut că, în speţă, calitatea procesuală a pârâtei este o problemă subsecventă stabilirii competenţei teritoriale a insanţei ce urma a fi soluţionată tocmai de instanţa competentă general, material şi teritorial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 1 martie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului este reprezentat de acţiunea vizând repararea pagubei produsă unui consumator.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Înalta Curte reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamanţilor, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Societatea B. S.R.L., în raport de care Judecătoria Rădăuţi a stabilit că, în speţă competenţa ar aparţine instanţei de la sediul societăţii care ar fi trebuit să figureze în litigiu ca pârâtă, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut Judecătoria Ploieşti că soluţionarea acestei excepţii este subsecventă excepţiei vizând competenţa teritorială.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2017.