Inadmissibility of appeal against recusal ruling before final judgment on merits

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2015, A. a formulat contestaţie împotriva măsurilor practicianului în insolvenţă B., cuprinse în adresele x/07.10.2015 şi y/22.05.2015, solicitând repunerea în termenul de declarare a creanţei şi înscrierea în tabelul creanţelor împotriva societăţii debitoare C. S.R.L. cu suma de 5.906.944 RON.

Prin sentinţa nr. 377 din data de 17.02.2016 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a Civilă a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de D.; a admis excepţia decăderii contestatorului din dreptul de a contesta măsurile lichidatorului judiciar cuprinse în raportul de activitate x/18.03.2015; a respins ca tardivă contestaţia formulată de A..

Împotriva sentinţei nr. 377 din data de 17.02.2016 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a Civilă, a declarat apel A., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei decăderii contestatorului din dreptul de a contesta măsurile lichidatorului judiciar şi admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată.

În şedinţa publică din data de 26.09.2016 apelantul A. a formulat verbal cerere de recuzare a doamnei judecător E..

Prin încheierea din camera de consiliu de la 07.10.2016 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare.

Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 07.10.2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 17.10.2016 la Curtea de Apel Constanţa.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

La 01.02.2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 07.10.2016 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a doamnei judecător E. formulată de apelantul A.; a respins cererea de abţinere a doamnei judecător E..

Prezentul recurs are ca obiect încheierea sus evocată.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părţi, iar cea de a doua condiţie să fie declarat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii care priveşte fondul cauzei.

Din verificările efectuate se constată că în cadrul judecăţii în apel nu a fost pronunţată o hotărâre pe fondul cauzei, cauza fiind amânată şi acordat termen de judecată la 13.03.2017.

De asemenea, la data soluţionării recursului de faţă, cauza se afla în continuare pe rolul instanţei de apel, fiind stabilit un nou termen de judecată la 12.06.2017.

Totodată, se constată că recurentul atacând cu recurs încheierea din data de 07.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a nesocotit dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza II C. proc. civ., formulând calea de atac înainte de soluţionarea litigiului pe fond şi comunicarea acestei hotărâri.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, cu respectarea condiţiilor stipulate în actul normativ.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Astfel, se constată că recurentul, atacând cu recurs încheierea din data de 07.10.2016 pronunţată în soluţionarea cererii de recuzare, înainte de soluţionarea pe fond a cauzei a nesocotit dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel încât recursul este inadmisibil.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-creditor A. împotriva încheierii din data de 07 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2017.