Lease-termination case pending; suspension of unpaid-rent claim upheld.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2013 reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iaşi, prin administrator A. IAŞI, a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Iaşi prin Primar şi a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 14.218.429,71 RON reprezentând debit neachitat şi dobânda legală calculate de la data scadenţei şi până la data achitării efective a debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 1370/2013 CA din 16.10.2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea privind suspendarea judecăţii cauzei, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iaşi.

Împotriva sentinţei civile nr. 1370/2013 CA din 16.10.2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat apel reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 113 din 19 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare Iaşi, prin administrator judiciar A. împotriva sentinţei nr. 1370/2013/CA din 16 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia II civilă - contencios administrativ şi fiscal, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare Iaşi, prin administrator judiciar A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iaşi prin Primar; a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 10.498.736,95 RON, din care suma de 10.235.877,68 RON reprezentând contravaloare chiriei şi suma de 262.857,27 RON reprezentând dobânda legală, fiind păstrată dispoziţia din sentinţă referitoare la respingerea cererii de suspendare.

Prin încheierea din 6 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost respinsă cererea formulată de S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iaşi, prin administrator judiciar, vizând îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia nr. 113/19.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Împotriva deciziei nr. 113 din 19 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă au declarat recurs reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. prin administrator judiciar A. şi pârâtul MUNICIPIUL IAŞI prin primar.

Împotriva încheierii din 6 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. prin administrator judiciar A..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 92 din 26 ianuarie 2016 a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. IAŞI prin lichidator judiciar A. IAŞI împotriva deciziei nr. 113 din 19 mai 2014 şi a încheierii din 6 octombrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă şi recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL IAŞI prin primar împotriva aceleiaşi decizii; a casat decizia şi încheierea atacate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În cadrul rejudecării cauzei în apel, intimatul-pârât Municipiul Iaşi prin Primar a formulat cerere de suspendare a judecării pricinii ce formează obiectul dosarului de faţă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2012

Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, prin încheierea din 24 iunie 2016 a admis cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2012 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de şedinţă din 24 iunie 2016 Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE CET IAŞI, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 01.09.2016 la Curtea de Apel Iaşi.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre Curtea de Apel Iaşi în vederea continuării judecăţii.

În susţinerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-reclamantă a arătat că încheierea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Se susţine că obiectul dosarului pendinte este o acţiune în pretenţii, respectiv obligarea pârâtului la plata chiriei contractuale de la momentul încheierii contractului de locaţiune nr. x/2011 şi până la data de 31.03.2013. Faţă de apărările pârâtului, în cauza de faţă, instanţa trebuie să analizeze dacă notificarea nr. x/2012 emisă de Municipiul Iaşi prin care acesta invocă încetarea contractului de locaţiune a produs încetarea contractului.

Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosar nr. x/2012 reclamanta a solicitat instanţei de judecată constatarea încetării de drept a contractului de locaţiune a bunurilor aflate în patrimoniul CET Iaşi S.A. şi obligarea pârâtului Municipiul Iaşi la predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de locaţiune, precum şi obligarea la daune moratorii.

Recurenta-reclamantă susţine nelegalitatea încheierii atacate, în raport de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa având de analizat, în cadrul cererii de suspendare, legătura dintre cauze şi modalitatea în care se manifestă în concret această dependenţă, respectiv care dintre cele două cauze depinde de modalitatea de soluţionare a celeilalte.

În realitate, soluţia din dosarul pendinte ar putea fi determinantă asupra modalităţii de soluţionare a petitului nr. 1 al cererii de chemare în judecată care formează obiectul dosar nr. x/2012 întrucât data încetării contractului de locaţiune ar fi 12.11.2012, data menţionată în notificare şi nu denunţarea ulterioară din 01.04.2014.

Soluţia pronunţată în ceea ce priveşte cererea de suspendare a vizat numai stadiul în care se aflau cele două dosare, însă nu prezintă relevanţă care dintre cele dosare va ajunge la stadiul de soluţionare definitivă, ci dependenţa dintre cele două cauze.

Mai arată recurenta că nici necesitatea administrării unui probatoriu amplu în cauza de faţă nu era de natură să atragă suspendarea judecării cauzei.

Un alt argument, susţine recurenta este reprezentat de faptul că posibilitatea suspendării facultative a judecăţii trebuia să fie pusă în balanţă cu proteguirea drepturilor părţilor care s-ar păgubi prin întârziere, aspect care nu a fost avut în vedere, fiind de natură să încalce dreptul la un proces într-un termen rezonabil.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor.

La 06.03.2017 intimata Municipiul Iaşi prin Primar a depus punct de vedere, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recursul declarat de recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului întemeiată pe dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., urmează să o respingă, apreciind că în memoriul de recurs formulat de recurenta S.C. Centrala Electrică de Termoficare S.A. se regăsesc critici ce pot fi întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 489 C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi Cod.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Recurenta a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, criticile vizând încheierea din 24.06.2016 privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte de nelegalitate a încheierii atacate.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi de susţinerile din întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte incidenţa acestui motiv de recurs, din expunerea argumentelor evocate de recurentă, rezultă că hotărârea pronunţată de către instanţa de apel este nelegală, având în vedere faptul că în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecăţii dosarului nr. x/2013 până la soluţionarea dosarului nr. x/2012, reţinându-se că soluţionarea dosarului de faţă depinde de soluţia pronunţată în dosarul sus menţionat.

Astfel, se reţine că obiectul dosarului de faţă este reprezentat de acţiunea formulată de reclamanta CET Iaşi prin care s-a solicitat obligarea intimatei Municipiul Iaşi prin Primar la plata sumei de 14.218.429,71 RON reprezentând debit neachitat, precum şi dobânda legală aferentă în temeiul contractului de locaţiune a bunurilor aflate în patrimoniul CET Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 1370 din 16.10.2013 Tribunalul Iaşi a dispus respingerea cererii de chemare în judecată promovată în cauza de faţă ca neîntemeiată, iar prin decizia civilă nr. 113 din 19.05.2014 Curtea de Apel Iaşi a dispus admiterea apelului, cu schimbarea în parte a sentinţei, în sensul obligării intimatei-pârâte la plata sumei de 10.49.736,95 RON reprezentând contravaloarea chiriei aferentă contractului de locaţiune, precum şi la plata dobânzii legale.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că limitele în care urmează să fie admisă acţiunea, sunt date de temeiul contractual al acţiunii de faţă, cât şi de faptul notificării încetării acestuia începând cu data de 12.11.2012.

Dosarul nr. x/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi are ca obiect constatarea încetării de drept a contractului de locaţiune şi obligarea pârâtei Municipiul Iaşi la predarea bunurilor ce au făcut obiectul acestui contract şi obligarea la plata dobânzii legale calculate de la data de 05.05.2014 şi până la data îndeplinirii efective a obligaţiei.

Acţiunea a fost admisă în primă instanţă de Tribunalul Iaşi, constatându-se încetat contractul de locaţiune. Apelul promovat de ambele părţi a fost respins, în prezent dosarul aflându-se în faza procesuală a recursului.

Înalta Curte, constată că judecata apelului declarat de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare S.A. Iaşi împotriva sentinţei nr. 1370/2013/CA din 16 octombrie 2013 a fost suspendată la data de 24 iunie 2016, prin încheiere, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatându-se că se impune suspendarea judecării cauzei, având în vedere că circumstanţele încetării contractului de locaţiune urmează să fie analizate de ambele instanţe.

Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează cazul de suspendare legală facultativă, atunci când instanţa constată că dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Chestiunea de drept dedusă judecăţii este reprezentată de interpretarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu privire la susţinerile recurentei prin care a arătat că lipseşte legătura de dependenţă dintre cele două cauze.

În mod corect a statuat instanţa de apel faptul că încetarea contractului de locaţiune reprezintă un aspect analizat de instanţele de judecată atât în dosarul de faţă, cât şi în dosarul nr. x/2012.

Se observă, că, deşi în ambele cauze se ridică problema momentului în care a intervenit încetarea contractului dintre părţi, perspectiva din care este analizată această problemă este diferită. Astfel, în cauza de faţă momentul încetării contractului este relevant sub aspectul întinderii obligaţiei de plată pretinse de reclamantă, problema de drept fiind analizată incidental în raport cu obiectul cauzei.

În dosarul în raport de care a fost dispusă măsura suspendării unul din capetele din cererea principală vizează exclusiv constatarea încetării de drept a contractului de locaţiune, analiza problemei fiind efectuată direct, probatoriul urmând a fi administrat în vederea stabilirii cu exactitate a momentului în care a intervenit încetarea contractului

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin îndrumările deciziei de casare a reţinut că în prezenta cauză se impune să se identifice mijlocul prin care contractul a încetat să îşi producă efectele.

Având în vedere dispoziţiile art. 500 alin. (1) C. proc. civ. care impun obligativitatea pentru instanţa care rejudecă fondul să ia în considerare problemele de drept dezlegate de către instanţa de casare şi constatând că încetarea contractului de locaţiune formează primul petit al cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2012, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. Iaşi prin administrator judiciar A. Iaşi împotriva încheierii din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, menţinând încheierea instanţei de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. Iaşi prin administrator judiciar A. Iaşi împotriva încheierii din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2017.