Inadmissibility of cassation appeal against a final appellate decision: principle of the legality of means of appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court's prior decision and leaving the lower courts' judgment in force. The dispute involved a procedural challenge to a final decision by the Court of Appeal, which had previously rejected a party's appeal against a district court ruling as inadmissible; the appellant sought to further challenge this appellate ruling by filing a cassation appeal. The court determined that the challenged decision was final and not subject to further appeal, strictly applying the principle of the legality of means of appeal (*legalitatea căilor de atac*), which prohibits attacking judgments via procedural remedies not provided by law. This principle is grounded in Article 457 of the Code of Civil Procedure, Article 129 of the Constitution, and Article 6 of the European Convention on Human Rights, ensuring that judicial decisions can only be challenged through the specific avenues prescribed by statute.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against a final appellate decision: principle of the legality of means of appeal: Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunţare, soluţia recurată fiind, la rândul ei, adoptată în calea de atac a recursului. În consecinţă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 72 din 28.01.2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1008 din 20.08.2015 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. x/2015, fiind păstrată sentinţa apelată.
Prin decizia civilă nr. 251 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I Civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii recursului şi a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 72 din data de 28.01.2016 ca inadmisibil.
Împotriva deciziei nr. 251 din 08.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I Civilă, a declarat recurs reclamantul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 03.11.2016 la Curtea de Apel Ploieşti.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerinţele art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind în sensul că recursul nu este admisibil în principiu, raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 16.02.2017, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs, raportul a fost comunicat părţilor la 06 martie 2017.
Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia a I-a Civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 72 din 28.01.2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării"
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunţare, soluţia recurată fiind, la rândul ei, adoptată în calea de atac a recursului. În consecinţă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 251 din 08 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2017.