Appeal tardy; sewer-use compensation claims upheld as time-barred

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 2.12.2014, reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B.. a chemat în judecată pârâţii Municipiul Arad, Consiliul Local al Municipiului Arad şi Compania de Apă Arad S.A. solicitând instanţei să se constate faptul că pârâtul Municipiul Arad şi în speţă utilizatorul canalului pârâtei Compania de Apă Arad foloseşte în mod abuziv colectorul menajer cât şi reţelele de canalizare şi a staţiei de pompare, bunuri a cărui proprietar este reclamanta A. S.A., începând cu data de 01.03.2008. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 790.000 euro reprezentând contravaloarea folosinţei abuzive asupra canalului colector cât şi a reţelelor de canalizare şi a staţiei de pompare (calculată astfel 10.000 euro/luna x 79 de luni), de la data expirării contractului de comodat nr. 8691, respectiv 01.03.2008 până la zi, sumă ce urmează a se actualiza până la data plaţii efective în funcţie de rata inflaţiei. De asemenea a solicitat instanţei obligarea pârâtelor la plata contravalorii reparaţiilor având în vedere deteriorarea canalului pe perioada folosinţei, sumă ce urmează a fi stabilită în urma unei expertize.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1560-1575 vechiul C. civ., 2147-2157 Noul C. civ. art. 553 şi următoarele C. civ. precum şi a tuturor prevederilor C. civ. incidente în speţă, coroborate prevederile C. proc. civ., cu completările şi modificările ulterioare, precum şi cu celelalte dispoziţii legale în vigoare.

Prin sentinţa civilă nr. 879/PI din 9 noiembrie 2015, Tribunalul Arad a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., excepţie invocată de pârâtul Municipiul Arad prin Primar.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania de Apă Arad, excepţie invocată de aceeaşi pârâtă.

A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ce priveşte pretenţiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2008 şi 01.03.2011 şi, pe cale de consecinţă:

A respins ca prescrisă acţiunea civilă, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Arad prin Primar şi Compania de Apă Arad, în ce priveşte pretenţiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2008 şi 01.03.2011.

A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ce priveşte pretenţiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2011 şi până la data judecăţii.

A respins ca nefondată acţiunea civilă, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Arad prin Primar şi Compania de Apă Arad, în ce priveşte pretenţiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2011 şi până la data judecăţii.

În baza art. 187 alin. (2) lit. i) din C. proc. civ., a aplicat o amendă în cuantum de 300 RON numitei C., în calitate de reprezentant al B., administratorul judiciar al reclamantei.

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 146 din 12 mai 2016 a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 879/PI din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad.

Împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B..

Intimata-pârâtă S.C. Compania de Apă Arad S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepţia tardivităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 185 C. proc. civ. solicitând admiterea excepţiei, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca fiind netemeinic şi nelegal şi pe cale de consecinţă menţinerea deciziei recurate ca temeinică şi legală.

Prin întâmpinarea depusă, intimaţii - pârâţi Municipiul Arad prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Arad, au reiterat pe cale de excepţie prescripţia dreptului la acţiune cu privire la pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată, iar pe fond au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat de reclamantă este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 ianuarie 2017, în unanimitate, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 26 ianuarie 2017.

Recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. prin B. a depus punct de vedere privind raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă S.C. Compania de Apă Arad S.A. la 13 februarie 2017 a depus punct de vedere, prin care a invocat pe cale de excepţie tardivitatea declarării prezentei căi de atac şi pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin încheierea din 23 februarie 2017, completul de filtru a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. Compania de Apă Arad S.A., fiind admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel în mod eronat a respins apelul ca fiind formulat tardiv, motivând faptul că hotărârea primei instanţe a fost comunicată în data de 20.11.2015, conform ştampilei aplicată de către agentul procedural, fapt care este eronat.

Recurenta susţine că data de 20.11.2015 a fost într-o zi de vineri, zi în care agentul procedural nu a ajuns la sediul societăţii pentru a comunica sentinţa recurată, acesta ajungând la sediul societăţii în ziua de luni, adică în data de 23.11.2015, fiind înregistrată sub nr. x din data de 23.11.2016.

Totodată, recurenta susţine că menţiunea instanţei cum că ştampila de B. pe procesul-verbal de înmânare confirmă data este eronată, deoarece la sediul societăţii zilnic ajunge foarte multă corespondenţă de la diferite instanţe, iar personalul societăţii semnează şi ştampilează pentru comunicare, după care le înregistrează în momentul primirii acestora, în speţa de faţă data de 23.11.2015.

Recurenta susţine că în data de 23.11.2016, până la ora în care factorul poştal a comunicat societăţii sentinţa apelată, societatea a mai înregistrat în registrul de intrări ieşiri şi alte documente cu data emiterii de 23.11.2016, depunând în acest sens în copie pagina din registru.

Recurenta, faţă de cele expuse şi prin prisma documentelor ataşate, solicită să se constate faptul că nu data de 20.11.2015, conform ştampilei de pe procesul-verbal este data comunicării sentinţei, ci data de 23.11.2015, data în care sentinţa a ajuns fizic la sediul societăţii şi pe cale de consecinţă aceasta este şi data comunicării acesteia.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispoziţiilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile si se va socoti de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenele statornicite pe zile se împlinesc la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Totodată, potrivit 184 C. proc. civ., "Actele de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".

În conformitate cu 185 C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune astfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speţă, din actele dosarului rezultă că decizia recurată a fost comunicată reclamantei la 20.11.2015.

În aplicarea dispoziţiilor art. 184, coroborat cu dispoziţiile art. 468 C. proc. civ., ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac a apelului era 22 decembrie 2015.

Potrivit ştampilei aplicate pe plicul care a însoţit cererea de apel, calea de atac a fost exercitată la data de 24 decembrie 2015, cu nerespectarea termenului legal enunţat.

În speţă, reclamanta nu a respectat prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., formulând cererea cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de textul menţionat.

Pentru toate considerentele reţinute, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală, nefiind incidente niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2017.