Judicial stamp duty non-payment causes annulment of appeal challenging dismissal for loss of passive procedural standing after corporate division

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, la 29 ianuarie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând: obligarea pârâtei la plata sumei de 545.109,52 RON, reprezentând pierderea pe care societatea reclamantă a înregistrat-o ca urmare a nerespectării de către pârâtă a dispoziţiilor contractuale, respectiv contravaloarea mărfii lipsă; obligarea pârâtei la plata sumei de 414.520 RON reprezentând beneficiul nerealizat de către reclamantă, ca urmare a imposibilităţii de valorificare a mărfurilor lipsă; plata despăgubirilor datorate ca urmare a denunţării unilaterale a contractului înainte de termenul convenit de părţi; plata dobânzii legale pentru sumele mai sus arătate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi 1000 C. civ. din 1865 şi O.U.G. nr. 13/2011.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi următoarele din C. civ. din 1865 şi cele art. 115 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 22 iunie 2016, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. şi, în consecinţă, a respins acţiunea având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind continuată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între părţile S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. s-a încheiat contractul de prestări serviciu portuare nr. 92/15.06.2010, contract prelungit prin actele adiţionale nr. x şi nr. 2. Pârâta s-a angajat să asigure descărcarea din autovehicule şi depozitarea de buşteni fag în vrac în perioada 15 iunie 2010 - 31 decembrie 2012, pe platforma portuară şi apoi încărcarea pe nave a masei lemnoase.

În desfăşurarea raporturilor contractuale, s-a constatat că între cantitatea de buşteni intrată în port şi cea încărcată pe nave, a apărut o diferenţă de cantitate care face obiectul litigiului de faţă.

Totodată, s-a arătat că la 01 februarie 2016, Tribunalul Galaţi a admis hotărârea de divizare a societăţii S.C. B. S.R.L., în S.C. B. S.R.L., cu o parte din activele şi pasivul iniţial şi S.C. C. S.R.L., cu o parte din activul şi pasivul societăţii iniţiale.

Din proiectul de divizare şi anexa la proiect a rezultat că clienţii incerţi sau în litigiu au fost preluaţi de S.C. C. S.R.L.

Totodată, prima instanţă a constatat că potrivit înţelegerii părţilor din 20 ianuarie 2016, dată anterioară validării divizării, s-a încheiat o situaţie a dosarelor aflate pe rol, cu indicarea numărului de dosar, a părţilor, obiect, valoare în litigiu, termene de judecată şi observaţii, iar din lista ataşată la dosar rezultă că S.C. C. S.R.L. a preluat o serie de litigii printre care şi cel cu S.C. A. S.R.L.

Apreciind că sunt incidente prevederile 239 - 250 din Legea nr. 31/1990 şi cele ale art. 137 C. proc. civ., prima instanţă a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L., ca urmare a divizării şi pierderii calităţii procesuale pasive.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, prima instanţă a reţinut că, începând cu data validării divizării - 01 februarie 2016, calitate procesuală pasivă în cauză nu mai avea S.C. B. S.R.L., ci S.C. C. S.R.L., către această din urmă societate fiind repartizat acest litigiu, aspect care se regăseşte şi în anexa la planul de divizare, din care rezultă clar că S.C. B. S.R.L. nu preia nicio creanţă în litigiu.

Astfel, prima instanţă a reţinut că, deşi iniţial exista identitate între părţile raportului juridic şi părţile în litigiu, ca urmare a divizării societăţii S.C. B. S.R.L. şi a preluării creanţei în litigiu de către S.C. C. S.R.L., pârâta iniţială nu mai este deţinătoarea drepturilor şi obligaţiilor din raportul juridic dedus judecăţii, motiv pentru care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L., care a pierdut calitatea procesuală prin divizare.

În continuare, prima instanţă a apreciat că litigiul nu se mai poate desfăşura, deoarece reclamanta nu a înţeles să se judece în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., instanţa doar citând această nouă societate în proces, pentru a evita o eventuală tergiversare a cauzei în cazul în care reclamanta şi-ar fi exprimat opţiunea de a se judeca cu noua societate rezultată în urma divizării.

Totodată, prin încheierea din 4 iulie 2016, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a constatat că din eroare s-a acordat termen de judecată la 27 iunie 2016 pentru soluţionarea fondului litigiului şi că S.C. C. S.R.L. nu era parte legal introdusă în cauză cu care reclamanta să poată continua litigiul pe fond.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 4 iulie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel criticându-le, în esenţă, pentru greşita soluţionare a cauzei prin prisma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. s-a solicitat, în principal, respingerea apelului ca nefondat, iar, în subsidiar, în cazul anulării sentinţei atacate cu apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea judecării pe fond a acţiunii introductive.

Prin decizia civilă nr. 243/A, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 184 din 22 iunie 2016 şi a încheierii din 4 iulie 2016, pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, a anulat atât sentinţa, cât şi încheierea apelate, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel s-a întemeiat pe următoarele:

Instanţa de apel a constatat că, după dezînvestirea instanţei, prin pronunţarea sentinţei civile nr. 184 din 22 iunie 2016, cererea de comunicare a acesteia la sediul procesual ales, formulată de către apărătorul reclamantei, a primit termen de soluţionare la 27 iunie 2016, însă, în încheierea de amânare a pronunţării pentru data de 4 iulie 2016, (existentă la dosar fond) apare în dispozitivul acesteia şi menţiunea că se "amână pronunţarea cu privire la continuarea judecăţii în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., în situaţia în care aceasta nu este parte în prezenta cauză".

Totodată, instanţa de apel a reţinut că, prin încheierea din 4 iulie 2016, instanţa de fond constată că din eroare s-a acordat termen de judecată la 27 iunie 2016 pentru soluţionarea pe fond a litigiului, dar a înţeles ca prin aceeaşi încheiere (dată în urma unei erori) să tranşeze şi un alt aspect ce ţinea de fondul cauzei, respectiv să constate că pârâta S.C. C. S.A. nu era parte legal introdusă în cauză cu care reclamanta să poată continua soluţionarea litigiului pe fond.

De asemenea, în apel s-a constatat că, deşi instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei pentru că nu a fost continuată împotriva părţii care avea calitate procesuală pasivă, (în viziunea sa - doar S.C. C. S.A. avea această calitate) printr-o încheiere nulă absolut, respectiv cea din 4 iulie 2016, a statuat că aceasta nu era parte legal introdusă în cauză, deşi reclamanta a solicitat expres introducerea acesteia, în urma invocării divizării primei pârâte, lăsând în mod nelegal nesoluţionat fondul cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în speţă care reglementează efectele divizării unei societăţi prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei apelate şi, în rejudecare, respingerea ca nefondat a apelului formulat în cauză.

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, ca o chestiune prealabilă, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 3 alin. (1), art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a luat în examinare excepţia insuficientei timbrări a recursului, având în vedere că aceasta primează oricăror alte cereri şi excepţii, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, "cererile de chemare în judecată, adresate instanţelor judecătoreşti, se timbrează cu timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON (RON), în cazul în care se solicită soluţionarea în fond a cauzei, şi în valoare de 0,15 RON (RON), când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac".

De asemenea, conform art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, "în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru", iar potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, "neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar până la termenul stabilit de instanţa de judecată, va fi aplicată sancţiunea anulării cererii sau a căii de atac formulate ca netimbrată sau insuficient timbrată.

În cuprinsul citaţiilor comunicate recurentelor-pârâte la 14 martie 2017, pentru termenul de judecată din 13 aprilie 2017, a fost făcută menţiunea în sensul de a fi achitat, în solidar, timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON .

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei se află dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, însă nu şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON.

Având în vedere că recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. nu s-au conformat obligaţiei legale de a depune la dosarul cauzei dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, deşi au fost citate cu menţiunea expresă de a-şi îndeplini această obligaţie până la termenul din 13 aprilie 2017, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 3 alin. (1), art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi să dispună anularea recursului declarat în cauză ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentele-pârâte C. S.A. şi B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 243/A din 12 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2017.