Insolvency liability appeal inadmissible; no further remedy after definitive appellate ruling.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este şi recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se constată că, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul A. a învestit instanţa cu o cerere de recurs împotriva deciziei nr. 87/A din 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 87/A din 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, a fost respins apelul formulat de A., în calitate de fost administrator al S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 105/05.02.2015 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2013.

Prin sentinţa menţionată a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului dl. C., ridicată în profitul acestuia de curator litis - d-na avocat definitiv D., ca neîntemeiată, s-a admis în parte acţiunea judiciară specială promovată sub auspiciile dispoziţiunilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aşa cum a fost ea augmentată prin cererea de introducere în cauză şi a unei alte persoane din 09.10.2014 - data certă a fax-ului - promovată de reclamantul lichidator judiciar "E." I.P.U.R.L. - practician în insolvenţă în numele şi profitul insolventei Societatea "B."S.R.L. - societate în faliment, în contradictoriu cu pârâţii dl. C. - reprezentat prin curator litis d-na av. definitiv D., respectiv dl. A., şi, drept consecinţă:

S-a dispus angajarea răspunderii speciale, personale, materiale şi în solidar pe seama pârâţilor dl. C. şi dl. A. pentru prejudiciul cauzat insolventei prin fapte circumscrise dispoziţiunilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2006 aflate în concurs real în cuantum determinat de 74.943,97 RON.

Pârâţii dl. C. şi dl. A. au fost obligaţi să acopere prejudiciul cauzat insolvenţei Societatea "B." S.R.L. Lunca Bradului prin plata sumei de 74.943,97 RON în beneficiul acesteia.

Pârâţii dl. C. şi dl. A. au fost obligaţi şi la plata sumei de 400,00 RON reprezentând speze judiciare determinate de remuneraţia majorată cuvenită curatorului litis - d-na avocat definitiv D..

S-a dispus plata remuneraţiei cuvenite curatorului litis - d-na avocat definitiv D. în cuantum majorat de 400,00 RON din averea debitoarei insolvent, iar în caz de lipsă de disponibilităţi din fondul special constituit potrivit dispoziţiunilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.

Înalta Curte reţine că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat aplicarea procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În raport de dispoziţiile legale evocate, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 87/A din 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 87/A din 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2017.