Exclusive territorial competence of the execution court for presidential ordinance suspending compulsory execution

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea executării silite în dosarul nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Prin sentinţa civilă nr. 211 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocă din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În motivarea hotărârii, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Astfel, avându-se în vedere susţinerile reprezentantei reclamantei vizând împrejurarea că a introdus pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti o contestaţie la executare pornită în dosar execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc C., sens în care a depus o copie a acţiunii, văzând şi prevederile art. 998 C. proc. civ., s-a apreciat că, în speţă, competenţa cererii de ordonanţă preşedinţială privind suspendarea executării silite pornite în dosar execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc C., aparţine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că reclamantă solicită suspendarea executării silite, invocând atât prevederile art. 996 şi urm. C. proc. civ. referitoare la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, cât şi prevederile art. 719 C. proc. civ., referitoare la suspendarea executării silite.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a avut în vedere că iniţial reclamanta a indicat faptul că solicită suspendarea executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială, iar, ulterior, a invocat prevederile art. 719 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. referitoare la suspendarea executării silite.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 998, 651 şi 714 C. proc. civ. având în vedere că o cerere de suspendare a executării silite poate fi formulată în cadrul contestaţiei la executare, s-a apreciat că este competentă să soluţioneze o astfel de cauză instanţa de executare.

Astfel, potrivit art. 651 C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că executarea silită cu privire la care solicită suspendarea executării vizează dosarul nr. x/2016 al BEJ C., iar în cauză sediul reclamantei se află în localitatea Săpânţa, nr. 1, jud. Maramureş, motiv pentru care instanţa de executare este Judecătoria Sighetul Marmaţiei, aceasta fiind instanţa competentă să soluţioneze cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială - suspendarea executare silită.

Totodată, instanţa a amintit că prevederile art. 714 şi 651 C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de executare.

Împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti s-a înregistrat dosarul nr. x/2016 având ca obiect contestaţie la executare - suspendare executare dosar nr. x/2016, dosar în cadrul căruia s-a dispus declinarea competenţei către Judecătoria Sighetu Marmaţiei (extras depus la dosar de reclamantă), s-a apreciat că nu poate atrage competenţa de soluţionare a prezentei cauzei de către Judecătoria Sector 4 Bucureşti, aceasta instanţă nefiind instanţă de executare. Nici măcar aplicarea prevederilor art. 123 C. proc. civ., care oricum se referă la instanţa competentă să soluţioneze cauza, nu poate să conducă la o altă concluzie.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 2051 din 17 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, reclamanta A. S.R.L., invocând în drept atât prevederile art. 996 şi urm. C. proc. civ. referitoare la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, cât şi prevederile art. 719 C. proc. civ., referitoare la suspendarea executării silite, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea executării silite în dosarul nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Este adevărat că potrivit art. 998 alin. (1) C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, însă este de necontestat că pe calea ordonanţei preşedinţiale se solicită suspendarea executării silite, astfel că instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului cauzei este instanţa de executare, având în vedere că fondul nu poate fi decât o contestaţie la executare în care se solicită suspendarea executării.

Se reţin în acest sens dispoziţiile art. 719 C. proc. civ., care prevăd că:

"Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată".

Conform art. 714 C. proc. civ. contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Aşa fiind, în speţă devin incidente prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege:

"Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Este de menţionat că, fiind vorba de o pricină referitoare la o contestaţie la executare, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine publică, de la care nu se poate deroga, prevederile art. 714 şi 651 C. proc. civ. instituind un caz de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de executare.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că în materie de executare determinant este sediul debitorului, iar în cauză calitatea de debitor o are A. S.R.L., al cărei sediu se află în localitatea Săpânţa, nr. 1, jud. Maramureş, prin urmare, în raza teritorială a Judecătoriei Sighetul Marmaţiei, aceasta fiind, faţă de prevederile art. 651 şi ale art. 714 C. proc. civ., instanţa de executare, respectiv instanţa competentă cu soluţionarea cererii având ca obiect ordonanţă preşedinţială - suspendarea executare silită.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2017.