Effect of tardy appeal exception on subsequent oral forgery inscription request regarding proof of service

Deliberând asupra recursului, în condiţiile art. 395 coroborat cu dispoziţiile art. 494 C. proc. civ., din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.11.2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2013, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. solicitând instanţei să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 2.037.692,39 RON cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de rambursarea de către pârâtă către reclamanta a tichetelor de masă şi cadou cu încălcarea prevederilor contractuale şi legale; obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1910 din 16.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1910 din 16.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca tardiv declarat.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. a declarat recurs.

Recurenta-reclamantă se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, reclamanta susţine, în esenţă, că instanţa de apel a respins apelul ca tardiv declarat, fără să pună în discuţia părţilor şi fără să se pronunţe asupra cererii de înscriere în fals formulată împotriva dovezii de comunicare a hotărârii instanţei de fond.

În opinia recurentei, prin ignorarea cererii de înscriere în fals formulată de apelantă în şedinţă publică, instanţa a nesocotit principiul contradictorialităţii, a vătămat dreptul la apărare al apelantei, aceasta din urmă fiind privată de posibilitatea de a se apăra prin punerea în discuţie a viciilor unui act procedural.

Prin urmare, apreciază că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură enunţate de art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

Aşa fiind, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În temeiul dispoziţiilor art. 205 C. proc. civ., intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 12 octombrie 2016 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, de temeiurile de drept invocate, precum şi de susţinerile din întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În speţă, recurenta-reclamantă A. S.R.L. se prevalează în mod eronat de încălcarea de către instanţa de apel a regulilor de procedură prevăzute de art. 13 şi art. 14 C. proc. civ., apreciind că aceasta a soluţionat în mod greşit cauza pe excepţia tardivităţii, în condiţiile în care trebuia să ia în considerare solicitarea apelantei referitoare la înscrierea în fals.

Potrivit art. 164 C. proc. civ. menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.

Or, deşi reclamanta a avut posibilitatea să se înscrie în fals împotriva procesului-verbal de comunicare a sentinţei apelate, aceasta nu a înţeles să declanşeze procedura înscrierii în fals, neexistând dovada unei declaraţii exprese din partea sa.

Astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate, în cuprisul căreia au fost consemnate dezbaterile din şedinţa publică de la data la care s-a pronunţat hotărârea, A. S.R.L. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune cerere de înscriere în fals, după ce instanţa a acordat cuvântul pe excepţia tardivităţii apelului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel nu avea niciun temei să dea curs cererii de înscriere în fals, deoarece era obligată să soluţioneze excepţia de tardivitate a depunerii cererii de apel, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, excepţie peremptorie, care, admisă fiind, închidea calea examinării oricăror alte apărări - inclusiv aceea a înscrierii în fals.

În altă ordine de idei, este de reţinut că, deşi art. 304 alin. (1) C. proc. civ. nu prevede, într-adevăr, forma în care trebuie făcută declaraţia de înscriere în fals, când legea nu prevede, devin aplicabile dispoziţiile de drept comun, în speţă, cele ale art. 148 şi urm. C. proc. civ., care reclamă forma scrisă. Aşadar, declaraţia de înscriere în fals trebuie făcută în forma scrisă.

Mai mult decât atât, nu se poate face abstracţie de faptul că legiuitorul trasează părţilor un interval procesual înăuntrul căruia declaraţia prevăzută de art. 304 alin. (1) C. proc. civ. poate fi formulată, termen privit ca fiind peremptoriu, astfel încât depăşirea limitei sale este sancţionată cu decăderea, conform art. 185 C. proc. civ.

Pentru toate raţiunile înfăţişate, se constată că soluţia instanţei de apel este judicioasă, câtă vreme simpla solicitare verbală vizând înscrierea în fals, formulată de apelanta A. S.R.L. după acordarea cuvântului pe excepţia tardivităţii apelului, nu mai putea forma obiectul niciunei analize.

În consecinţă, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. şi invocat de către recurentă, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. împotriva deciziei civile nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.

Cu privire la solicitarea reprezentantului intimatei-pârâte B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme pârâta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, în sensul art. 452 C. proc. civ., instanţa de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli pentru litigiul de faţă, Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. împotriva deciziei civile nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2017.