Recurs dismissed as un-stamped for failure to pay judicial tax despite request to reinstate resolved case
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible due to failure to pay the required judicial stamp tax, thereby leaving the Court of Appeal’s decision, which had rejected the earlier appeal, as the final and irrevocable outcome. The dispute arose from the appellant’s attempt to reinstate or retry a previously resolved civil case through a motion for correction of material error, which was denied as inadmissible by the lower courts. The decisive legal basis was the mandatory requirement under Law No. 146/1997 and the Code of Civil Procedure that appeals must be accompanied by proof of stamp tax payment; as the appellant failed to remit the statutory fee by the scheduled hearing date, the court ruled that without this formal prerequisite, it lacked legal standing to examine the merits of the appeal, aligning with established principles that access to justice is subject to procedural regulations.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 3021 alin. (2) C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Recurs dismissed as un-stamped for failure to pay judicial tax despite request to reinstate resolved case: În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul A. a declarat recurs, fără a-şi încadra criticile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 8.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului de a repune pe rol judecarea unei cauze soluţionate deja, ori rejudecarea acesteia pe calea unei îndreptări de eroare materiale.
Împotriva încheierii, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 48A/2017 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul A. a declarat recurs, fără a-şi încadra criticile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL nu a formulat întâmpinare.
Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
În speţă, în sarcina recurentului a fost stabilită obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON şi depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON.
Recurentul-reclamant A., în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului, nici până la acest termen de judecată, respectiv 12 aprilie 2017.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, ca netimbrată.
Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 12 aprilie 2017, când procedura a fost legal îndeplinită, că, în cauză, nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 48A/2017 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 48A/2017 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2017.