Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Bucharest Sector 5 Court in enforcement opposition.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată la data de 22.03.2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2019, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare şi, în consecinţă, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei; să se constate că a intervenit prescripţia dreptului intimaţilor de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1105/06.03.2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007 şi nr. x/08.07.2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, precum şi a deciziei civile nr. 5998/04.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, anularea executării silite iniţiate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "B.'’ în dosarul nr. x/2018, anularea somaţiei din 01.03.2019 şi a încheierii nr. 1328/01.03.2019, emisă în acelaşi dosar şi a încheierii din 28.09.2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, precum şi a tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. x/2018.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia Civilă prin sentinţa civilă nr. 6615 din data de 02.10.2019 pronunţată de în dosarul nr. x/2019 a fost calificată prezenta contestaţie la executare, pe de o parte, drept o contestaţie la titlu (în ceea ce priveşte motivul de contestaţie nr. V, privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, din punctul de vedere al lămuririi întinderii şi a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească), iar, pe de altă parte, drept o contestaţie la executarea propriu-zisă (în ceea ce priveşte restul motivelor de contestaţie); a fost admisă excepţia invocată din oficiu a necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în acord cu dispoziţiile art. 714 alin. (3) teza I coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte această contestaţie la executare propriu-zisă, la momentul începerii executării silite, marcate prin înregistrarea cererii creditorului la executorul judecătoresc (11.09.2018), debitorul avea sediul în sector 5, Bucureşti, când erau în vigoare dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar "instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Iar aceasta, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ. (2010), "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare (s.n.), potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", dispoziţii destinate asigurării previzibilităţii legii civile, creditorul întemeindu-se atunci când solicită începerea executării silite pe anumite dispoziţii din materia executării silite, având în vedere, totodată, şi dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. (2010), potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Pe cale de consecinţă, fiind aplicabile dispoziţiile din C. proc. civ. (2010), cu modificările aduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), prin raportare la data sesizării organului de executare de către creditor, determinarea instanţei competente a soluţia contestaţia la executare propriu-zisă, şi anume, a instanţei de executare, se face prin aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. - care este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, adică Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În schimb, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte contestaţia la titlu, determinarea instanţei competente a o soluţiona se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 alin. (3) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută", adică Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În privinţa instanţei competente a soluţia prezenta acţiune civilă, formată din două cereri principale (contestaţie la executarea propriu-zisă şi contestaţie la titlu), cereri între care există o strânsă legătură, instanţa a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt", apreciindu-se astfel că din acest punct de vedere, instanţa competentă a soluţiona prezenta contestaţie la executare este Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Primind cauza la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2019.

Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 76/2020 din 15 ianuarie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti; a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că prin contestaţia la executare contestatorul nu a solicitat lămurirea întinderii şi a aplicării titlului executor (hotărâre judecătorească pronunţată în materia conflictelor de muncă), ci a solicitat expres la primele 4 puncte din cererea de chemare în judecată - anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1328/2018 al SCPEJ B., iar la punctul 5 anularea încheierii din 28.09.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Apărările invocate în motivarea în fapt a contestaţiei sunt incidente la executare şi au fost lămurite prin încheierea din 14.03.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 290/2017 a C.A. Craiova.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 622 alin. (1) şi (2) şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a reţinut că, deşi procedura executării silită este specifică fazei de executare silită, iar dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Cu alte cuvinte, în condiţiile în care dispoziţiile art. 712 C. proc. civ. reglementează că "(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar art. 714 C. proc. civ. arată că se introduce contestaţia la instanţa de executare, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia la executare formulată la data de 22.03.2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2019, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare şi, în consecinţă, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, să se constate că a intervenit prescripţia dreptului intimaţilor de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1105/06.03.2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007 şi nr. 2737/08.07.2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, precum şi a deciziei civile nr. 5998/04.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, anularea executării silite iniţiate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "B.'’ în dosarul nr. x/2018, anularea somaţiei din 01.03.2019 şi a încheierii nr. 1328/01.03.2019, emisă în acelaşi dosar şi a încheierii din 28.09.2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, precum şi a tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. x/2018.

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competenţă este reprezentat de faptul că ambele instanţe şi-au declinat pe rând competenţa de judecată, în funcţie de calificarea dată contestaţiei la executare.

Or, aşa cum se observă prin această contestaţie la executare contestatorul nu a solicitat lămurirea întinderii şi a aplicării titlului executor (hotărâre judecătorească pronunţată în materia conflictelor de muncă), ci a solicitat expres la primele 4 puncte din cererea de chemare în judecată - anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1328/2018 al SCPEJ B., iar la punctul 5 anularea încheierii din 28.09.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Astfel fiind, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile cu caracter special ce reglementează faza executării silite.

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Totodată, dispoziţiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ. reglementează că:"(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare."

Totodată, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziţie derogatorie de la competenţa stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

Cum în cauză sediul debitorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la momentul sesizării organului de executare, se afla în Bucureşti pe raza sectorului 5, aşadar, în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, rezultă că această judecătorie este instanţa de executare competentă să soluţioneze aceasta cerere.

Din dispoziţiile legale incidente, rezultă că, în speţa dedusă judecăţii, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia având ca obiect anularea anumitor acte emise în cadrul procedurii de executare silită este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind cea care a încuviinţat executarea silită şi în circumscripţia căreia se realizează executarea.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2020.