Conflict of jurisdiction for enforcement objection regarding real estate under alternative territorial competence [ { "reference": "art. 135 alin. (4) C. proc. civ.", "reasoning": "Procedural rule applied in the dispositive to establish the jurisdiction of the Constanța Court to resolve the negative conflict of competence." } ]

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

La data de 07.07.2016, contestatoarea A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. şi Biroul Executorului Judecătoresc C., o contestaţie la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a suspenda executarea silită în dosarul de executare nr. 235/2016; în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu sunt incidente prevederile art. 30 din Legea nr. 85/2014, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite pe toată durata concordatului preventiv omologat, deschis împotriva S.C. D. S.R.L., în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 13078/09.11.2016, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în cazul cererilor având ca obiect o contestaţie la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel că excepţia de necompetenţă teritorială, în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., poate fi invocată de părţi sau de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Astfel, a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)."

În acest context, Judecătoria Constanţa a luat act că, în speţă, contestatoarea, al cărei domiciliu se află în Bucureşti, are calitatea de debitor în cadrul executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc C., astfel că, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut competenţa soluţionării cauzei ca aparţinând Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 12.12.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1982/22.02.2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., se poate formula contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Totodată, a reţinut că potrivit art. 56 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului, iar în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.

A notat Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti că, prin cererea din data de 17.06.2016, contestatoarea A., domiciliată în Bucureşti, a solicitat executorului judecătoresc suspendarea executării silite începute în dosarul nr. x/2016; ulterior datei încuviinţării executării silite, aceasta şi-a schimbat domiciliul în sectorul 2.

De asemenea, a notat că executarea silită împotriva contestatoarei a fost încuviinţată prin încheierea nr. 2477/14.03.2016, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2016, fiind depusă în dosarul de executare silită nr. x/2016.

A apreciat judecătoria că esenţial în cauză este şi faptul că a fost încuviinţată inclusiv executarea silită imobiliară asupra bunului imobil situat în comuna Corbu, sat Vadu, judeţul Constanţa, proprietatea debitoarei A..

În continuare, a reţinut că potrivit art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare; instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

A subliniat această judecătorie că potrivit art. 714 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare; în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.

În consecinţă, raportat la dispoziţiile legale menţionate mai sus, a reţinut că, în cauză, instanţa de executare este judecătoria care a încuviinţat executarea silită împotriva contestatoarei, respectiv Judecătoria Constanţa.

A apreciat Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti că Judecătoria Constanţa este competentă şi din perspectiva aplicării art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, sediul Biroului Executorului Judecătoresc C. fiind în Constanţa, str. x, jud. Constanţa.

Totodată, a reţinut că instanţa de executare este exclusiv Judecătoria Constanţa, întrucât în speţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care vizează executarea silită imobiliară şi situaţia în care domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea a instanţei de executare, caz în care competenţa devine alternativă (alegerea instanţei aparţinând numai contestatoarei), iar Judecătoria Constanţa este una dintre aceste instanţe.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea contestaţiei la executare, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra contestaţiei la executare prin care contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. şi Biroul Executorului Judecătoresc C., s-a îndreptat împotriva refuzului executorului judecătoresc de a suspenda executarea silită în dosarul de executare nr. 235/2016; în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu sunt incidente prevederile art. 30 din Legea nr. 85/2014, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite pe toată durata concordatului preventiv omologat, deschis împotriva S.C. D. S.R.L., în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

Articolul 714 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte că "în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului."

Aşadar, în cazul urmăririi silite a imobilelor, art. 714 alin. (2) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă, pentru situaţia în care imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare.

Astfel, într-o atare situaţie, contestatorul, potrivit art. 116 C. proc. civ., are a alege între instanţa de executare determinată conform art. 651 C. proc. civ. şi judecătoria de la locul situării imobilului.

În speţă, executarea silită se desfăşoară şi sub forma executării silite imobiliare asupra unui imobilul situat în comuna Corbu, judeţul Constanţa, aşa încât devin aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc competenţa teritorială a judecătoriei de la locul situării imobilului.

Aşa fiind, în condiţiile în care contestatoarea a înţeles să introducă cererea la Judecătoria Constanţa, această instanţă a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei şi a devenit singura competentă.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2017.