Competence conflict for salary claims by judges against their employing court under special territorial jurisdiction rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, la data de 02.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M.. N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Tribunalul Călăraşi, Tribunalul Dâmboviţa, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Mureş, Tribunalul Vrancea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că perioada în care reclamanţii au exercitat alte profesii juridice (ofiţeri de poliţie judiciară, avocaţi, consilieri juridici şi respectiv cadre didactice în învăţământul superior) constituie vechime în magistratură prin raportare la dispoziţiile art. 86 din Legea 303/2004; obligarea pârâţilor la plata, începând cu data de 18 aprilie 2016, respectiv de la data numirii în funcţia de judecător, şi în continuare, a sporului de vechime continuă în magistratură, prin raportare la dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004; obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariate restante, constând în diferenţa dintre indemnizaţiile ce rezultă prin cumularea elementelor de salarizare specificate la pct. 1 şi indemnizaţia efectiv încasată de fiecare dintre reclamanţi, pentru perioada 9 aprilie 2015 până la zi şi în continuare, plus dobânzile legale şi rata inflaţiei, până la plata efectivă a acestora; obligarea Ministerului de Justiţie şi respectiv Parchetul de pe lângă ÎCCJ să emită ordine de salarizare fiecărui reclamant în parte.

Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa civilă nr. 1426 din 18.09.2019 pronunţată, îndreptată în privinţa erorii materiale prin încheierea din data de 24.10.2019, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. 1 şi 3 C. proc. civ. privind competenţa facultativă care prevăd că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, respectiv faptul că aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul asistenţilor judiciari.

Având în vedere aceste prevederi legale, faptul că Tribunalul Dâmboviţa face parte din Curtea de Apel Ploieşti care nu se află în vecinătatea Curţii de Apel Cluj, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, în baza art. 132 C. proc. civ., instanţa a apreciat că se impune admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

Tribunalul Mureş, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 1314/2019 din 19 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş; a declinat în favoarea Tribunalului Dâmboviţa competenţa soluţionării acţiunii civile formulate de reclamanţii E., H., O., R., S., T., BB., DD. şi FF.; a constatat ivit conflictul de competenţă între Tribunalului Mureş şi Tribunalul Dâmboviţa; a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în ipoteza conflictelor individuale de muncă (cum este şi cauza dedusă judecăţii), reclamantul are dreptul de opţiune între instanţa locului domiciliului sau a locului de muncă. Ambele locuri se găsesc în judeţul Bistriţa-Năsăud, iar din perspectiva competenţei teritoriale de drept comun în materia litigiilor de muncă, instanţa abilitată să soluţioneze pricina ar fi Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Totodată, s-a reţinut că, din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., reclamanţii, alături de alte persoane, s-au adresat Tribunalului Dâmboviţa, instanţă care se află în raza Curţii de Apel Ploieşti şi care în mod evident nu se învecinează cu Curtea de Apel Cluj, în raza teritorială a căreia îşi desfăşoară activitatea în calitate de judecători sau procurori reclamanţii. Ca urmare a disjungerii cauzei în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, aşa cum reiese din încheierea de şedinţă din data de 18.09.2019, Tribunalul Dâmboviţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale din oficiu, în ciuda faptului că vorbim despre o necompetenţă relativă, de ordine privată.

S-a mai reţinut că din interpretarea per a contrario a art. 130 alin. (2) şi (3) şi art. art. 131 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că dacă necompetenţa nu este invocată în termen ori este invocată de alte persoane decât cele expres prevăzute de lege (în cazul necompetenţei de ordine privată), instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată, chiar dacă de principiu ar fi necompetentă, devine competentă să soluţioneze pricina şi nu mai poate invoca propria necompetenţă. Prin alegerea făcută de reclamanţi, în favoarea unei alte instanţe decât cele competente alternativ, dar situată în raza unei curţi de apel mai îndepărtate, coroborat cu împrejurarea că pârâtul nu a invocat necompetenţa teritorială de ordine privată a acestei instanţe, s-a ajuns la situaţia ca aceasta să devină exclusiv competentă, iar competenţa ei teritorială s-a consolidat.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă şi Tribunalul Mureş, secţia civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor privind unele drepturi de natură salarială.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste de lege, instanţa supremă reţine că reclamanţii sunt judecători sau procurori care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Bistriţa Năsăud, iar printre pârâţi figurează Tribunalul Bistriţa - Năsăud, fiind dedus judecăţii un conflict individual de muncă.

Având în vedere că art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât şi instanţa de judecată, calitatea de parte în proces a Tribunalului Bistriţa-Năsăud determină incidenţa acestor dispoziţii legale, care reglementează competenţa teritorială facultativă.

În aceste condiţii, competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Târgu Mureş, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Mureş, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bistriţa Năsăud, pârât în prezenta cauză.

Prin urmare, sesizarea Tribunalului Mureş s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.,.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2020.