Territorial jurisdiction for objection to enforcement with multiple debtors: application of civil procedure competence rules to execution proceedings

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 02 septembrie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. S.A. Bucureşti- filială a B. S.A. Bucureşti a formulat, în contradictoriu cu intimatul C., contestaţie la executare împotriva executării silite înseşi efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc "D.", în dosarul de executare nr. 289/2016, a încheierii din data de 10.08.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare, a încheierii din data de 25.08.2016, precum şi a celorlalte acte de executare aferente dosarului de executare nr. 289/2016, solicitând instanţei ca, în baza probatoriului care va fi administrat în cauză, să dispună: anularea sau, în subsidiar, îndreptarea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2016, inclusiv, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare; reducerea onorariului executorului judecătoresc, la o valoare rezonabilă şi proporţională cu activitatea desfăşurată; restabilirea situaţiei anterioare executării silite, prin întoarcerea executării pentru suma de 2.246 RON încasată în mod necuvenit de către intimatul- creditor, precum şi pentru onorariul executorului judecătoresc, cenzurabil de către instanţa de judecată în conformitate cu prevederile art. 670 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., întrucât este vădit exagerat în raport de complexitatea cauzei şi munca depusă de către acesta, şi, obligarea intimatului- creditor la plata de daune interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare pentru prejudiciul creat prin executare, calculate la toată suma restituită, de la data executării silite şi până la restituirea efectivă; cu obligarea intimatului- creditor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în prezenta cauză, reprezentând taxa judiciară de timbru.

La data de 10 octombrie 2016, intimatul C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti în soluţionarea prezentei cauze, având în vedere dispoziţiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că instanţa competentă sub aspect teritorial este Judecătoria Cluj- Napoca, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulată de către contestatoare, ca nefondată; cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial.

Prin sentinţa civilă nr. 13508, pronunţată la data de 14 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. S.A. Bucureşti şi pe intimatul C., în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din dispoziţiile titlului executoriu - decizia civilă nr. 1622/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, rezultă că există doi debitori, respectiv A. S.A. şi secţia de Servicii şi Reparaţii Hidroenergetice Cluj.

Instanţa a reţinut că, ambii debitori au fost obligaţi la plata unei sume de bani către creditor, iar în prezenta procedură, s-a apreciat, nu are relevanţă dacă secţia de Servicii şi Reparaţii Hidroenergetice Cluj are sau nu personalitate juridică. Ceea ce contează este că această entitate apare ca fiind obligată la plata unei sume de bani, având, astfel, calitatea de debitor.

În acelaşi sens, a mai reţinut instanţa, Judecătoria Cluj- Napoca a încuviinţat executarea silită faţă de ambii debitori, menţionând, distinct, şi debitorul secţia de Servicii şi Reparaţii Hidroenergetice Cluj.

Instanţa a considerat că, odată cu încuviinţarea executării silite, Judecătoria Cluj-Napoca rămâne instanţă de executare şi pentru contestaţiile la executare promovate de celălalt debitor, chiar dacă, iniţial, competenţa ei teritorială a fost atrasă de sediul altui debitor.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj- Napoca la data de 14 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

Judecătoria Cluj- Napoca, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 1421/2017, pronunţată la data de 1 martie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj- Napoca şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatoarea A. S.A. Bucureşti împotriva intimatului C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să se pronunţe asupra conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele motive:

Titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 1622/A/2016 a Curţii de Apel Cluj prin care a fost admis in parte apelul declarat de către paratele A. S.A. şi secţia de Servicii şi Reparaţii Hidroenergetice Cluj, succesoare a A. S.A. Sucursala Cluj fiind obligate cele doua parate sa plătească reclamantului suma de 11.625 RON cu titlu de premiu la pensionare, reprezentând 5 salarii de baza brute lunare. Rezulta astfel explicit ca este vorba de 2 debitori.

Cu toate acestea, în cadrul cererii de executare silita, intimatul a indicat debitorul ca fiind A. S.A. cu sediul in Bucureşti … cu sucursala in Cluj-Napoca la secţia de Servicii si Reparaţii Hidroenergetice Cluj cu sediul in Cluj-Napoca… In consecinţa, BEJ D., in mod identic (cel mai probabil, fara sa verifice titlul executoriu si astfel sa sesizeze ca sunt doi debitori) formulează cererea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea civila nr. , 9054/2016 incuviintand executarea potrivit titlului executoriu, împotriva a celor doi debitori, A. S.A. si secţia de Servicii si Reparaţii Hidroenergetice Cluj.

La data de contestatoarea A. S.A. a anunţat BEJ despre plata efectuata creditorului in suma de 9379 RON .

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare".

Conform art. 650 alin. (2) C. proc. civ. "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare precum si orice alte incidente apărute in cursul executării silite" .

Art. 650 (actual 651) C. proc. civ. stabileşte ca "instanţa de executare este judecătoria in a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau după caz, sediul debitorului in afara cazurilor in care legea dispune altfel."

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că, potrivit dispoziţiilor legale, instanţa de executare este cea de la sediul debitorului contestator, iar in situaţia in care sunt mai mulţi debitori, regulile nu se schimbă, întrucât în mod firesc încuviinţarea executării trebuia solicitată instanţei de la sediul fiecărui debitor, astfel încât o eventuală greşită încuviinţare a executării de către instanţa si cu privire la un debitor care nu este in raza sa de competenta, in cadrul unei proceduri necontencioase, nu poate determina automat ca toate contestaţiile la executare sa fie soluţionate de către aceasta, prin încălcarea dispoziţiilor legale exprese, ci doar, eventual, discutarea legalităţii executării, motiv pentru care a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţa de la sediul debitoarei-contestatoare, astfel cum aceasta a fost sesizată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Cluj- Napoca s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte observă că, instanţele au reţinut corect obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind un litigiu de drept comun- contestaţie la executare, ce are drept obiect contestaţia împotriva executării silite din dosarul nr. x/2016 al B.E.J. "D.", formulată de contestatoarea A. S.A. Bucureşti- filială a B. S.A. Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. I pct. 21 din Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, cu referire la modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile art. 650 alin. (1) din cod au fost modificate în sensul că: "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În speţă, obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, este contestaţia la executare formulată împotriva executării silite din dosarul nr. x/2016 al B.E.J. "D.", privind pe debitoarea A. S.A. Bucureşti- filială a B. S.A. Bucureşti.

Se reţine că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. în temeiul cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi debitori, ambii având calitatea de pârâţi în sentinţa civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un Dosar unic de executare silită, cu nr. x/2016, deschis la Biroul executorului judecătoresc "D.".

Într-adevăr, cei doi debitori au sedii diferite, sediul contestatoarei A. S.A. Bucureşti- filială a B. S.A. Bucureşti fiind situat în Bucureşti, iar cel al celuilalt debitor, secţia de Servicii şi Reparaţii Hidroenergetice Cluj, fiind situat în Municipiul Cluj- Napoca.

Pentru acest motiv, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, revine atât Judecătoriei Cluj- Napoca, cât şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Înalta Curte constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii ori sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, dispoziţiile art. 112 Noul C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia" ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

Se mai reţine că se aplică, prin analogie şi prevederile art. 116 Noul C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din interpretarea art. 116 Noul C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei împotriva executării silite la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în respectarea celor prevăzute de art. 116 Noul C. proc. civ., contestatoarea A. S.A. Bucureşti- filială a B. S.A. Bucureşti a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul unuia dintre debitori.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că singura soluţie care se impune este stabilirea competenţei instanţei de executare prin raportare la sediul debitorului la data primei sesizări a instanţei de executare, fiind astfel transpusă în plan execuţional competenţa teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art. 112 Noul C. proc. civ. şi avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Se reţine că, stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul debitorului este în concordanţă cu considerentele deciziei Curţii Constituţionale, unde se arată că, "în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor sluţii clare şi consacrate deja în legislaţie, precum judecătoria în raza căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului, locul unde urmează să se facă executarea".

Nu în ultimul rând, se asigură, astfel, în continuare, unicitatea instanţei de executare şi posibilitatea determinării facile a acesteia, fără luarea în considerare a unui alt criteriu, dificil de cunoscut încă la începutul executării silite.

Astfel, prin raportare la prevederile legale menţionate anterior, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării instanţei de executare, domiciliul sau sediul unuia dintre contestatorii- debitori.

În consecinţă, având în vedere faptul că, prin contestaţia la executare formulată la data de 02 septembrie 2016, contestatoarea A. S.A. Bucureşti- filială a B. S.A. Bucureşti a sesizat mai întâi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă de executare deopotrivă competentă în raport de sediul unuia dintre cei doi debitori, faţă de dispoziţiile legale mai sus citate, aparţine acestei instanţe competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect "contestaţie executare silită".

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei- contestaţie la executarea silită-, având în vedere faptul că instanţa în circumscripţia căreia unul dintre cei doi debitori îşi are sediul este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei Judecătorii şi, în considerarea prevederilor art. 651 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 112 şi art. 116 Noul C. proc. civ., cu referire şi la art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2017.