Jurisdictional competence for enforcement challenges to ICSID arbitral awards: substantive and party-based criteria irrelevant to compulsory execution appeals

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Civilă la data de 11.03.2015 sub nr. x/2015, reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţie la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 711, art. 719 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 22/2014 al SCPEJ "A.", precum şi împotriva executării silite însăşi, în contradictoriu cu intimatul creditor B., solicitând anularea:

- încheierii pronunţate în data de 4.02.2015 de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015 prin care a fost încuviinţată executarea silită a Hotărârii Arbitrale ICSID a Centrului Internaţional pentru soluţionarea Disputelor relative la Investiţii pronunţată în cazul nr. ARB/05/20, la cererea creditorului B.;

- procesului-verbal din 16.02.2015 prin care a fost desemnat un expert contabil pentru efectuare expertiză şi au fost stabilite obiectivele acesteia;

- procesului-verbal încheiat în data de 2.03.2015 prin care se constată cuantumul creanţei urmărite silit;

- încheierii din data de 3.03.2015 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare;

- somaţiei din 4.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 22/2014 de SCPEJ "A.", la cererea creditorului B..

În temeiul art. 722 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul a solicitat întoarcerea executării silite cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, în situaţia în care, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, se va finaliza executarea silită efectuată la cererea intimatului B..

Prin sentinţa civilă nr. 194 din 18 februarie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 22/2014 al SCPEJ A., în ceea ce priveşte pe creditorul B. şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare în limita sumelor executate.

Împotriva acestei sentinţe pârâtul B. a declarat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin încheierea nr. 30A din data de 30 septembrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie constatat competenţa funcţională a soluţionării cauzei în favoarea unei Secţii civile având complete specializare pe litigii între profesionişti la nivelul Curţii de Apel Bucureşti şi a înaintat dosarul Registraturii Generale a Curţii de Apel Bucureşti pentru repartizarea unei secţii având complete specializate în sensul arătat.

În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţă, că revine competenţa la una din Secţiile Curţii de Apel Bucureşti având complete specializate pe litigii între profesionişti/şi cu profesionişti, raportat la criticile din apel formulate prin care se antamează chestiuni ce vizează însuşi titlul executoriu - pe fond - constând în hotărârea arbitrală, ca şi consecinţele repunerii în situaţia anterioară a părţilor, dar şi obiectul litigiului care este unul complex ce implică aspecte de ordin economic, concurenţa neloială, compatibilitatea măsurilor de ordin economic interne cu reglementările europene şi antrenează instituţii corespunzătoare de la - nivelul european - şi nu în ultimul rând consecinţele Deciziei Comisiei Europene privind ajutorul de stat S.A. 38517 (2014/C) din 30 martie 2015 pus în aplicare de România/Hotărârea arbitrală în cauza Micula şi alţii/România din 11.12.2013.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin încheierea din 14 noiembrie 2016, a admis excepţia necompetenţei funcţionale, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, în favoarea secţiei a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata apelului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În argumentarea acestei încheieri s-a reţinut, în esenţă, că repartizarea unei cauze ce nu pune în discuţie niciun element specific raporturilor dintre profesionişti, unei secţii nespecializate, impune acesteia efectuarea controlului judiciar - de altfel, în speţă, procedura de regularizare a cererii de apel a fost efectuată de către completul iniţial învestit, fără a fi sesizate dificultăţi ce ar fi generate de o insuficientă specializare.

Totodată, s-a constatat că toate litigiile generate de executarea Hotărârii Arbitrale ICSID a Centrului Internaţional pentru soluţionarea Disputelor relative la Investiţii pronunţată în cazul nr. ARB/05/20 au fost soluţionate, până în prezent, de către Secţiile nespecializate - atât la nivelul Tribunalului Bucureşti, cât şi la nivelul Curţii de Apel.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, având caracter absolut.

Normele de competenţă materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secţiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor (art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011 şi ale Legii nr. 76/2012).

În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale secţiilor civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţelor.

În măsura în care la instanţa determinată în funcţie de competenţa materială funcţională, funcţionează secţii specializate sau complete specializate, pentru determinarea competenţei secţiei sau completului specializat competent să soluţioneze cauza, trebuie pornit de la natura litigiului dedus judecăţii.

În aceste condiţii, în contextul noii reglementări în materie procedurală când se renunţă, în etapa executării silite, la criteriile intrinseci ale raportului juridic litigios, cum ar fi obiectul sau părţile acestuia, legiuitorul a optat pentru criterii extrinseci în stabilirea instanţei de executare - competenţa teritorială fiind dată de locul situării biroului executorului judecătoresc/tribunalul în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea - adică un element extern raportului juridic de executare silită existent între creditor şi debitor.

Este de reţinut că, în etapa executării silite, obiectul litigiului ori calitatea specială a părţilor litigante - de profesionist, consumatori, ş.a. - nu mai prezintă nici o relevanţă, întrucât controlul de legalitate a executării silite nu repune în discuţie temeinicia titlului executoriu însuşi.

Faţă de considerentele anterior expuse Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2017.