Insolvency annulment claim assigned to Cluj court over Bucharest Tribunal.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii S.C. A. S.A. Bucureşti- prin administrator judiciar "B." S.P.R.L. Cluj- Napoca şi C. au chemat în judecată pârâţii D. S.R.L. Piteşti, S.C. E. SRL- prin administrator judiciar F. S.P.R.L., G., H. şi I., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută în tot/în parte a următoarelor acte şi operaţiuni frauduloase ale debitorului, a transferurilor cu caracter patrimonial încheiate în dauna drepturilor creditorilor, cu intenţia de a produce efecte juridice în contra dispoziţiilor legale şi care au afectat grav patrimoniul debitorului: 1) actul constitutiv al S.C. E. S.R.L., atestat de av. J. la data de 10.05.2004, în acea parte a lui întocmită în baza actelor frauduloase, respectiv în partea ce priveşte aportul în natură adus ilegal de acţionarul A. S.A.; 2) actul adiţional la actul constitutiv al S.C. E. S.R.L., autentificat sub nr. x/26.01.2005; 3) actul adiţional la actul constitutiv al S.C. E. S.R.L., autentificat sub nr. x/30.03.2006 de BNP K.; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.08.2015 de L., perfectat în baza procesului-verbal de adjudecare din 29.07.2015 încheiat între S.C. E. S.R.L. prin lichidator M. şi adjudecatarul D. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 1246-1247 din C. proc. civ., art. 20 lit. h), art. 77 şi urm. din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 22 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi a trimis cauza privind pe reclamanţii S.C. A. S.A. Bucureşti- prin administrator judiciar B. SPRL Cluj-Napoca şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. S.R.L. Piteşti, S.C. E. SRL- prin administrator judiciar F. SPRL Bucureşti, G., H. şi I., spre competentă soluţionare secţiei a VII-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut în esenţă, că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 - act normativ aplicabil în raport de data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva reclamantei-debitoare A. S.A. - toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul (în speţă, Tribunalul Bucureşti - n.n.). Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.

De asemenea, s-a reţinut, potrivit art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege, printre atribuţiile judecătorului-sindic este menţionată şi judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.

Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, fiind formulată de administratorul judiciar al reclamantei conform art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006 şi reprezintă o cerere în materie de insolvenţă, conform art. 266 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, invocată din oficiu şi, în temeiul art. 200 alin. (2) şi art. 136 alin. (1) rap. la art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare, a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei a VII-a Civilă, în vederea soluţionării de către un complet specializat de insolvenţă.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 14 ianuarie 2016, sub nr. x/2015*, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 2590, pronunţată la data de 12 aprilie 2016, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiune în anulare acte frauduloase formulată în temeiul dispoziţiilor legii 85/2006 privind procedura insolvenţei de debitorul S.C. A. S.A. prin lichidatorul judiciar, în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că, prezenta acţiune de anulare acte frauduloase se referă la debitorul ce se află în faliment în dosarul cu nr. x/2006, ce, prin încheierea din data de 22.09.2009, a fost scos de pe rol şi înaintat la Tribunalul Cluj.

Văzând dispoziţiile art. 11 din Legea 85/2006, s-a reţinut, judecătorul sindic judecă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, precum şi toate dosarele asociate acestuia. Potrivit Hotărârii C.S.M. 425/2011 precum şi art. 961 alin. (1) din regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti "cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi complet".

Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, fiind formulată de administratorul judiciar al reclamantei conform art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006 şi reprezintă o cerere în materie de insolvenţă, iar dosarul de fond se află pe rolul Tribunalul Cluj, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi, în temeiul art. 200 alin. (2) şi art. 136 alin. (1) rap. la art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj.

La Tribunalul Cluj cauza a fost înregistrată la data de 16 mai 2016, sub nr. x/2015*, pe rolul secţiei Civile.

Prin sentinţa civilă nr. 322/2016, pronunţată la data de 10 iunie 2016, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, şi, în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2015, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În motivare, au fost reţinute dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 37 din acelaşi act normativ, şi că, prin înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv, cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti, precum şi cele în materie de insolvenţă.

Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, s-a reţinut, până la data intrării în vigoare a C. civ., tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226.

Dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunţiativ şi nu limitativ, prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cereri în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

S-a mai reţinut că, Tribunalele Comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunţa această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel. În urma reorganizării, s-a păstrat în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.

Având în vedere considerentele şi dispoziţiile legale expuse şi văzând natura pricinii, care ţine de insolvenţă, instanţa a admis excepţia invocată şi, în consecinţă, în temeiul art. 132 C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Pe rolul Tribunalului Specializat Cluj cauza a fost înregistrată la data de 06 iulie 2016, sub nr. x/2015*.

Tribunalul Specializat Cluj, prin sentinţa civilă nr. 2426/2016, pronunţată la data de 29 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, a admis excepţia lipsei de competenţă materială şi în consecinţă: a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia VII civilă; a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Prezentul demers procesual este o acţiune în anulare în parte a actului constitutiv al S.C. E. S.R.L. atestat la data de 10.05.2004 şi a actelor adiţionale nr. x/26.01.2005 şi y/30.03.2006).

S.C. E. S.R.L. se află în insolvenţă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia VII Civila, astfel că s-a apreciat că această cerere este aferentă procedurii de insolventa a S.C. E. S.R.L. si, deci, de competenta materiala a judecătorului sindic care administreaza procedura de insolventa, raportat la art. 11 din legea 85/2006 .

S-a mai reţinut faptul că această actiune nu vizeaza in mod direct bunurile debitoarei A. S.A., ci bunuri din averea debitoarei S.C. E. S.R.L., valorificate deja in procedura de insolventa de lichidatorul judiciar, catre adjudecatarul N. S.R.L.., astfel ca s-a apreciat că nu poate fi relevanta imprejurarea retinuta de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, respectiv, strămutarea dosarului de insolventa si a asociatelor care privesc A. S.A.. În consecinţă, au fost înlăturate argumentele administratorului judiciar A. S.A., in sensul ca actiunea ar fi de drept comun si de competenta Tribunalului Bucureşti, secţia VI Civila.

S-a mai reţinut şi că, de necontestat, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de solutionare, in raport cu normele exclusive de competenta teritoriala, competenta este atribuita in speta instanţelor de la sediul părţii pârâte, deci, din Bucureşti, conform art. 119 noul C. proc. civ., respectiv, art. 120 noul C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri fără nicio cale de atac, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Specializat Cluj- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Înalta Curte, în emiterea regulatorului de competenţă, urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborat cu art. 79 şi 80 din aceeaşi lege, şi a stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Este adevărat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1246- 1247 noul C. proc. civ. şi pe art. 20 lit. h), art. 77 şi urm. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cu art. 20 alin. (1) din lege, " (1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;".

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege, "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: h) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;".

În lumina acestor prevederi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, între principalele atribuţii ale judecătorului- sindic se regăseşte şi judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterior deschiderii procedurii.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.

Or, prin prezenta acţiune, administratorul judiciar al reclamantei S.C. A. S.A. Bucureşti a solicitat constatarea nulităţii absolute în tot/în parte a unor acte şi operaţiuni frauduloase ale debitorului, a transferurilor cu caracter patrimonial încheiate în dauna drepturilor creditorilor, cu intenţia de a produce efecte juridice în contra dispoziţiilor legale şi ca au afectat grav patrimoniul debitoarei, după cum s-a invocat expres în motivarea acţiunii fiind indicat temeiul art. 1246- 1247 noul C. proc. civ., art. 20 lit. h) şi art. 77 şi urm. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (Dosar nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă).

Prin urmare, acţiunea dedusă judecăţii nu este una de drept comun, ci este supusă procedurii speciale reglementate de Legea nr. 85/2006, iar exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor şi operaţiunilor pretins frauduloase ale debitorului ori a unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, intră în competenţa judecătorului sindic, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Sintagma "principalele atribuţii ale judecătorului- sindic" nu numai că nu exclude competenţa acestuia şi pentru alte cereri şi procese în care este implicat debitorul din procedură, ci, din contră, o bună şi efectivă administrare a procedurii comportă interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei, care ţine de insolvenţă- acţiune în anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor, şi, deci, reprezintă, o cerere în materie de insolvenţă-, având în vedere faptul că instanţa pe rolul căreia se află dosarul de fond privitor la procedura insolvenţei debitoarei, este Tribunalul Specializat Cluj, Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal şi, în considerarea prevederilor art. 2 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, cu referire la art. 11 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2017.