Competence when a judge sues in first-instance court: Art. 127 C. proc. civ. applies only to judges of the competent first-instance court, not the superior court of appeal.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamanta A., judecător la Tribunalul Suceava, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Sucursala Paşcani:

- să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 9 lit. f) şi art. 3.7 din contractul de credit nr. x/28.08.2006 privind comisionul de urmărire riscuri, şi implicit nulitatea absolută a acestora;

- obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 980 EUR, în echivalent RON la data plăţii efective, încasată cu titlu de comision de urmărire riscuri în intervalul septembrie 2006 - octombrie 2010, actualizată cu indicele de inflaţie;

- să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 9 lit. b) şi art. 3.1 din contractul de credit nr. x/28.08.2006 privind comisionul de acordare credit de 1,95 % din soldul creditului, şi implicit nulitatea absolută a acestora;

- obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 136,50 EUR, în echivalent RON la data plăţii efective, încasată cu titlu de comision de acordare credit, actualizată cu indicele de inflaţie;

- obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, calculată de la data perceperii lor şi până la data restituirii efective;

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 2918 din 10 iunie 2016, Judecătoria Piatra - Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, reţinându-se, în esenţă, că în cauză nu operează prorogarea legală de competenţă teritorială instituită prin dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Suceava prin sentinţa civilă din data de 11 martie 2016, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi cum Tribunalul Suceava, unde reclamanta este judecător, este instanţă superioară competentă cu soluţionarea căilor de atac formulate împotriva hotărârilor în materie civilă ale Judecătoriei Suceava, se declină competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ care a câştigat această competenţă de soluţionare a cauzei prin sesizarea de către reclamantă cu cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Suceava competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător la instanţa competentă să judece cauza.

Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare şi nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.

În cauză, se reţine că reclamanta A. are calitatea de judecător la Tribunalul Suceava, iar nu la Judecătoria Suceava, care este instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situaţie nu este incidentă ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficiul, Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, prin care s-a decis că sintagma "Instanţa în care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

În considerentele acesteia, s-a arătat că interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanţiază atât persoanele care intră sub incidenţa normei, cum ar fi calitatea de reclamant a judecătorului, a procurorului, a asistentului judiciar sau a grefierului, cât şi instanţa vizată, care nu poate fi decât prima instanţă.

De asemenea, s-a subliniat că interpretarea extensivă nu poate fi reţinută şi pentru că nu se poate anticipa exercitarea căii de atac în cauză, fiind posibil ca părţile să achieseze la hotărârea pronunţată sau aceasta să rămână definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Totodată, s-a reţinut că în situaţia în care pricina ar ajunge în cale de atac la instanţa unde funcţionează judecătorul, legea de procedură reglementează, prin dispoziţiile art. 140 şi următoarele C. proc. civ., instituţia juridică a strămutării la care părţile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparţialităţii judecătorilor pentru motive legate de calitatea părţilor.

Prin urmare, faţă de prevederile legale invocate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Suceava.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2017.