Cassation annulled for failure to frame grounds within statutory casation causes despite guarantee liability

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1765/2015 de la 08 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 759.000 Euro, reprezentând valoarea garanţiilor emise în baza convenţiei pentru garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate nr. 104/02.04.2009 şi în baza convenţiei cadru-plafon de garantare nr. 177/2012, precum şi suma de 27.498,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5234 din 30 septembrie 2015, pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1765/2015 de la 08 aprilie 2015, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 37.146,73 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1765/2015 de la 08 aprilie 2015 a formulat apel pârâta FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN, prin decizia civilă nr. 564 de la 31 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă fiind respins apelul ca nefondat.

Pârâta FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 564 de la 31 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi urm., 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 35 din Regulamentul B.N.R. 2/2012, art. 59 din Legea 93/2009.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului, completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 15 februarie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta a depus punct de vedere, considerând recursul ca fiind admisibil.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta - pârâtă FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN împotriva deciziei civile nr. 564 din 31 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.A. privind obligarea recurentei - pârâte FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă ca nedovedită, motivat de faptul că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - pârâtă FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN împotriva deciziei civile nr. 564 din 31 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.A. privind obligarea recurentei - pârâte FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2017.