Contractual damages claim barred from cassation due to transitional monetary threshold excluding appeal rights

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 la Tribunalul Vrancea, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. Lecce, Italia pentru ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată la despăgubiri de 882.375 RON, reprezentând valoarea înfiinţării plantaţiei de vie cu butaşii cumpăraţi de la pârâtă şi contravaloarea recoltei pentru 20 de ani.

Prin sentinţa civilă nr. 47/2015 din 13 mai 2015, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei invocată de pârâtă. A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâta la plata sumei de 128.887,47 RON despăgubiri şi la 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei de mai sus au formulat apel ambele părţi, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 162/A din 19 octombrie 2015, respingând apelurile ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 octombrie 2015 a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 23 noiembrie 2016, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Intimatul-reclamant A. a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 162/A din 19 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acetuia sau, după caz, de aceea a părţi din obiectul dedus judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la despăgubiri de 882.375 RON, reprezentând valoarea înfiinţării plantaţiei de vie cu butaşii cumpăraţi de la pârâtă şi contravaloarea recoltei pentru 20 de ani.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 21 august 2013, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

În speţă, raportat şi la prevederile mai sus enunţate, se constată că valoarea pretenţiilor este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunţării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ., va obliga recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 RON, către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 RON, către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2017.