Negative jurisdictional conflict resolved for labor tribunal in registrar dismissal and damages case.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 01 iunie 2016 sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, solicitând instanţei anularea Ordinului 383/30.03.2016 al Directorului General al A.N.C.P.I., prin care a fost eliberat din funcţia de registrator de carte funciară la Serviciul Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, întrucât este netemeinic şi nelegal.

La data de 13.10.2016 reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că pe lângă anularea Ordinului 383/30.03.2016 a solicitat şi repararea pagubei cauzate în cuantum de 15.000 Euro, echivalent în RON la data plăţii şi a daunelor morale în cuantum de 10.000 Euro şi obligarea A.N.C.P.I. la plata acestora.

La data de 14 septembrie 2016, OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ a depus cerere de intervenţie principală, care a fost calificată de instanţă ca fiind accesorie, fiind încuviinţată în principiu la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2016.

Prin notele de şedinţă depuse de către intervenientul accesoriu O.C.P.I. în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2016 s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea prezentei cauze.

Prin sentinţa nr. 486/2016 din 14 noiembrie 2016, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul A. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul accesoriu OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie, în principal, anularea Ordinului nr. 383/30.03.2016 al Directorului General al A.N.C.P.I., prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de registrator de carte funciară la Serviciul de Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj.

Emiterea ordinului s-a produs în contextul în care prin Decizia Directorului O.C.P.I. Dolj nr. 36/30.03.2016 s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului cu desfacerea contractului individual de muncă, ca urmare a aprobării rapoartelor comisiei de disciplină nr. 1991/22.03.2016, respectiv 1993/22.03.2016.

Or, în virtutea raporturilor de muncă existente între reclamant şi O.C.P.I., ordinul emis de Directorul A.N.C.P.I. nu face decât să confirme efectele juridice pe care le produce aplicarea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă.

Astfel cum a învederat şi reclamantul, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, conform certificatului de grefă nr. x/2016, există înregistrată o cauză având ca obiect atât anularea Ordinului nr. 383/30.03.2016, cât şi a Deciziei nr. 36/30.03.2016 emisă de Directorul O.C.P.I. privind sancţionarea disciplinară a reclamantului.

În consecinţă, ordinul contestat în prezenta cauză face corp comun cu decizia de sancţionare disciplinară a reclamantului, aşa încât instanţa competentă să cenzureze decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este competentă să analizeze şi legalitatea ordinului.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul are calitatea de personal contractual, având încheiat contract individual de muncă cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj.

Potrivit art. 1 din Codul muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. (2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Art. 2 - Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică: a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România…".

Prin urmare, avându-se în vedere calitatea reclamantului de salariat contractual cât şi conţinutul cererii de chemare în judecată, care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă şi care intră în categoria conflictelor individuale de muncă, în legătură cu executarea contractului de muncă, în speţă, competenţa materială de soluţionare a litigiului se stabileşte în raport de dispoziţiile Codului muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă, se adresează instanţei competente specializate în judecarea conflictelor de muncă în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa -decizia nr. 2323/4 iunie 2015- atunci când a fost învestită cu soluţionarea unui conflict de competenţă cu privire la aceeaşi problemă de drept.

Faţă de aceste argumente de fapt şi de drept, în baza art. 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 131 din C. proc. civ., Curtea a admis excepţia absolută, peremptorie a necompetenţei materiale a secţiei specializate în soluţionarea litigiilor de contencios administrativ şi fiscal şi a trimis cauza către Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa de fond de la domiciliul reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017.

Prin sentinţa nr. 442/2017 din 10 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, invocată de instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ şi intervenientul O.C.P.I. DOLJ, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 1 din Legea 554/2004, instanţele de contencios administrativ sunt competente să judece acţiunile promovate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept al lor ori un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, precum şi acţiunile promovate de persoanele vătămate într-un drept al lor ori un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Art. 266 din Legea 53/2003 Codul Muncii, stabileşte competenţa instanţelor de conflicte de muncă şi asigurări sociale, statuând că jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Codul muncii, în art. 267, determină cu rigoare persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii. Astfel, pot fi părţi în conflictele de muncă:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice-, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;

c) sindicatele şi patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

De asemenea, articolul 231 din Codul muncii defineşte noţiunea de conflicte de muncă ca fiind acele conflicte dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

În speţă, reclamantul nu are calitatea de salariat al pârâtei A.N.C.P.I., ci este angajat cu contract individual de muncă al O.C.P.I. Dolj, iar obiectul cauzei nu vizează decizia de desfacere a contractului de muncă, emisă de angajator, astfel încât să fie vorba despre un litigiu de muncă, în raport de prevederile art. 231, coroborat cu art. 266 şi art. 267 din Codul muncii - ci Ordinul A.N.C.P.I., care este un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate centrală, a cărui anulare este de competenţa secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, act normativ pe care reclamantul şi-a întemeiat cererea.

Instanţa a apreciat că nu se poate susţine că ordinul contestat în prezenta cauză face corp comun cu decizia de sancţionare disciplinară a reclamantului, aşa încât instanţa competentă să cenzureze decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este competentă să analizeze şi legalitatea ordinului, având în vedere că este vorba de două acte distincte, emise de instituţii distincte, la date diferite şi nu există o bază legală care să conducă la o astfel de concluzie.

Instanţa a apreciat că excepţia necompetenţei materiale putea fi invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., şi anume la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe. Or, în condiţiile în care prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei - Curtea de Apel Craiova nu a invocat această excepţie în termen, excepţia fiind invocată de către intervenientul O.C.P.I. la al treilea termen de judecată, a rămas competenţă să soluţioneze cauza.

În concluzie, instanţa a reţinut că acţiunea declanşată de reclamant nu are natura juridică a unui conflict de muncă, fiind vorba de o acţiune în contencios administrativ de competenta Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate şi cu prevederile art. 132 din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ şi cu intervenientul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ, având ca obiect anularea Ordinului 383/30.03.2016 al Directorului General al A.N.C.P.I., prin care a fost eliberat din funcţia de registrator de carte funciară la Serviciul de Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj şi obligarea A.N.C.P.I. la plata daunelor materiale şi morale.

Conform dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv 01 iunie 2016, "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Conflictul individual de muncă este definit de dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:

(i) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;

(ii) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;

(iii) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora".

Aşa cum reiese din înscrisul aflat la dosarul Curţii de Apel Craiova, reclamantul are calitatea de personal contractual, fiind angajat în cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj în funcţia de registrator gr. IV.

Prin raportare la calitatea de angajat a reclamantului şi la obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează încetarea raporturilor de serviciu, fapt ce se circumscrie litigiilor individuale de muncă, devin incidente dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia "Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal". Faptul că reclamantul şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu poate schimba natura litigiului.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intervenientul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ şi pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2017.