Validity of creditor committee approval under bankruptcy law and scope of cassation review for factual findings on penalty clauses

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 23 octombrie 2014, reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvenţă, prin B., în calitate de administrator judiciar, a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 3.000.000 RON, cu titlu de clauză penală, potrivit art. 4 alin. (3) din contractul nr. x/06.06.2014, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional din 23.06.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 105/2015 de la 09 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, s-a respins acţiunea formulată de S.C. A. S.A. - în insolvenţă, prin B., în calitate de administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., împotriva acestei sentinţe declarând apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 1029 din 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Timişoara - în insolvenţă, prin administrator judiciar B. Arad împotriva sentinţei civile nr. 105/2015 de la 09 februarie 2015, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei S.C. C. S.R.L Târgu Mureş, fiind obligată pârâta la plata sumei de 3.000.000 RON, conform clauzei penale din art. 4 alin. (3) din contractul nr. x/06.06.2014, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional x din 23.06.2014.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 06.06.2014, între debitoarea S.C. A. S.A. Timişoara, prin administrator special, şi S.C. C. S.R.L. Târgu Mureş s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 49, act care a fost comunicat administratorului judiciar al S.C. A. S.A. Timişoara la data de 09.06.2014.

Preţul contractului a fost de 338.728.769,86, plătibil după cum urmează: prima tranşă - în valoare de 10.000.000 RON, în termen de 15 zile de la semnarea actului; a doua tranşă - diferenţa de preţ, adică 328.728.769,86 RON, în termen de maxim 60 de zile de la semnarea contractului.

Contractul a fost modificat prin actul adiţional x/23.06.2014, în sensul în care părţile au inserat o clauză penală în măsura neexecutării obligaţiilor, pârâta obligându-se în caz de neexecutare să plătească cu titlu de clauză penală suma de 3.000.000 RON.

Contractul a fost supus analizei Comitetului creditorilor S.C. A. S.A. Timişoara, care l-a aprobat conform procesului-verbal din 25.06.2014, susţinerea primei instanţe că votul comitetului creditorilor este de fapt unul negativ, întrucât D., unul dintre cei trei membri ai comitetului, nu a exprimat un vot pozitiv fiind considerată nefondată, în condiţiile în care acest creditor a votat pentru, fiind corectă menţiunea din cuprinsul procesului-verbal prin care se reţine că actul de cesiune este aprobat cu două voturi favorabile şi o abţinere.

Pe de altă parte, hotărârea comitetului în discuţie a fost contestată de creditoarea E. S.A., contestaţie pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (6), raportat la art. 14 din Legea 85/2006, Adunarea generală a creditorilor a înţeles să o respingă la data de 05.11.2014.

Cu toate că a fost notificată în mai multe rânduri pentru a-şi îndeplini obligaţiile din contract, pârâta S.C. C. S.R.L Târgu Mureş nu şi-a executat obligaţiile contractuale, devenind incidente prevederile art. 4 alin. (3) din Contractul părţilor, conform cărora pârâta datorează reclamantei cu titlu de clauză penală suma de 3.000.000 RON, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1538 din C. civ.. Astfel, părţile au înţeles să convină asupra unei clauze penale prin actul adiţional la contract din 23.06.2014, există o neexecutare a obligaţiei principale de plată a preţului de către pârâta S.C. C. S.R.L Târgu Mureş, iar prin formularea acţiunii, ce face obiectul cauzei, reclamanta a optat pentru plata clauzei penale în sensul prevăzut de dispoziţiile alin. (2) al art. 1538 C. civ.

Pârâta S.C. C. S.R.L Târgu Mureş a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1029 din 12 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Conform art. 22 din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În speţa de faţă, se încalcă atât principiul mai sus menţionat, cât şi a celui privind imparţialitatea judecătorului prin luarea în considerare a circumstanţelor invocate de apelantă şi ignorarea acestora în privinţa apărărilor recurentei.

O justă abordare a probaţiunii impunea cercetarea şi verificarea condiţiilor şi modului în care au fost încheiat procesul-verbal al Comitetului creditorilor şi actul adiţional, instanţa fiind obligată să cerceteze toate aspectele de drept şi de fapt care duc la lămurirea justă a cauzei şi să constate că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 - art. 17.

Recurenta invocă interpretarea greşită a prevederilor art. 17 - Legea nr. 85/2006, arătând că reclamanta este o societatea aflată în insolvenţă, conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, iar potrivit art. 17 din această lege, Comitetul creditorilor are atribuţii de conducere şi supraveghere a procedurii de insolvenţă.

Alin. 4 al articolului enunţat anterior prevede ca modalitatea de adoptare a hotărârilor Comitetului creditorilor este majoritatea simplă.

Astfel cum rezultă din documentele anexate, şedinţa Comitetului creditorilor s-a ţinut la data de 25.06.2014, iar din cuprinsul procesului-verbal rezultă că această majoritate nu s-a respectat, unul dintre membrii comitetului nu şi-a exprimat un vot pozitiv, respectiv D., acesta precizând că are obiectiunii, iar votul exprimat de creditorul F. de abţinere este interpretat în raport de legea insolvenţei ca un vot negativ.

Drept urmare, majoritatea simplă privind votul nu a fost îndeplinită, iar actul adiţional incheiat nu a fost aprobat de Comitetul creditorilor.

Mai mult, instanţa de apel a omis să verifice şi demersurile pe care recurenta le-a efectuat pentru a recupera creanţa, respectiv adresele emise către CNDNR, debitorul cedat, înscrisuri din care rezultă că cedentul - societatea A. S.A.- nu avea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de recuperat.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 05 octombrie 2016, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata S.C. A. S.A - în faliment - a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, arătând că nu îşi însuşeşte concluziile acestuia.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 februarie 2017 a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 05 aprilie 2017.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea art. 22 din C. proc. civ. şi a art. 17 din Legea nr. 85/2006.

Conform prevederilor art. 22 din noul C. proc. civ. "(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. "

Deşi recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, precum şi a imparţialităţii judecătorului, Înalta Curte constată că nu se aduce niciun argument concret în susţinerea acestor aspecte invocate cu caracter general, motiv pentru care aceste alegaţii vor fi înlăturate.

Critica ce vizează interpretarea greşită a prevederilor art. 17 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi, de asemenea, reţinută.

Conform alin. (4) al acestui text de lege, "Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia", la alin. (6) legiuitorul statuând că "Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora."

Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, cu privire la îndeplinirea cvorumului necesar adoptării hotărârii Comitetului creditorilor, cu atât mai mult cu cât hotărârea comitetului în discuţie a fost contestată de creditoarea E. S.A., contestaţie pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (6), raportat la art. 14 din Legea 85/2006, Adunarea generală a creditorilor a înţeles să o respingă la data de 05.11.2014, aspect avut în vedere de către curtea de apel.

Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentă cu privire la omisiunea instanţei de apel de a verifica demersurile efectuate de aceasta cu privire la recuperarea creanţei, din care reiese că S.C. A. S.A nu deţinea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă sunt aspecte ce vizează situaţia de fapt şi mijloacele de probă administrate în cauză.

Aceste aspecte nu vizează nelegalitatea deciziei recurate, ci netemeinicia acesteia, fapt ce excede căii de atac a recursului, motiv pentru care nu vor fi analizate.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. C. S.R.L. TÂRGU MUREŞ împotriva deciziei civile nr. 1029 din 12 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B. ARAD privind obligarea recurentei - pârâte S.C. C. S.R.L. TÂRGU MUREŞ la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depusă decât factura ce reprezinta contravaloarea onorariului privind asistenţa juridică şi reprezentarea în cauză, nu şi dovada achitării acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. C. S.R.L. TÂRGU MUREŞ împotriva deciziei civile nr. 1029 din 12 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B. ARAD privind obligarea recurentei - pârâte S.C. C. S.R.L. TÂRGU MUREŞ la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2017.