Cassation appeal dismissed; partial termination of land sale promises and restitution of advances upheld

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin acţiunea înregistrată la 9 noiembrie 2017, pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă şi, ulterior, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă funcţională, pe rolul secţiei a II-a Civile a Tribunalului Arad, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se dispună rezilierea parţială a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/03.04.2014 la B.N.P. C., respectiv a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/10.04.2014 la B.N.P. C., cu privire la suprafaţa de 55,4894 ha teren extravilan; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 298.753,87 RON, reprezentând avansul achitat pentru suprafaţa de 55,4894 ha teren extravilan; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 45.000 RON, reprezentând avans achitat, conform facturii nr. x/08.04.2015; să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 45.000 RON, reprezentând plată nedatorată, la plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumei de 388.753,87 RON, începând cu data de 29.09.2017 şi până la data plăţii efective a debitului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1270 şi urm., art. 1341 şi urm., art. 1345 şi urm., art. 1536, art. 1549 şi urm. din C. civ. şi prevederile O.G. nr. 13/2011.

B. Hotărârea primei instanţe

Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 125 din 22 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi, în consecinţă, a dispus:

- Rezilierea parţială a promisiunilor de vânzare-cumpărare nr. x din 03.04.2014 şi nr. 702 din 10.04.2014, autentificate la BNP C. cu privire la suprafaţa de 55,48 ha teren extravilan;

- Repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 298.753,87 RON, reprezentând avansul pentru suprafaţa de 55,48 ha teren extravilan;

- Repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 45.000 RON, reprezentând avans conform facturii nr. x din 08. 04.2015;

- Obligarea pârâtei la restituirea sumei de 45.000 RON, reprezentând plata nedatorată şi la plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumei de 388.753,87 RON, începând cu data de 29.09.2017 şi până la data plăţii efective a debitului;

- Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 28.803 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva acestei sentinţe pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel, solicitând, în principal, admiterea acestuia, anularea sentinţei nr. 125 din data de 22 februarie 2018 a Tribunalului Arad şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinţei primei instanţe, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

D. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 828/A din 10 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 22.02. 2018 a Tribunalului Arad.

E. Considerentele instanţei de apel

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că nu este întemeiat motivul de apel invocat de pârâtă, conform căruia hotărârea instanţei de fond este nemotivată, nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care apărările apelantei au fost înlăturate şi, în acelaşi timp, considerentele instanţei de fond sunt contradictorii. Astfel, instanţa de apel a constatat că modul în care este motivată sentinţa atacată este corespunzător şi face posibilă analiza temeiurilor de fapt şi de drept care au fost avute în vedere de către prima instanţă la pronunţarea hotărârii.

Instanţa de apel a ajuns la concluzia că sunt nefondate susţinerile apelantei, potrivit cărora instanţa de fond nu face nicio referire la apărările sale, cuprinse în notele de şedinţă depuse la termenul din 22 februarie 2018 şi nu rezultă motivul pentru care aceste apărări au fost înlăturate.

S-a constatat că nu sunt susţineri noi, căci ele au fost cuprinse, în esenţă, şi în întâmpinarea depusă la 19 decembrie 2017, iar instanţa de fond le-a analizat, reţinând în cuprinsul considerentelor că sunt nefondate şi că sunt întemeiate susţinerile reclamantei, cuprinse în acţiunea introductivă.

A fost găsit neîntemeiat şi cel de-al doilea motiv de apel, prin care apelanta a susţinut faptul că instanţa de fond nu a respectat principiul contradictorialităţii, în sensul că şi-a motivat hotărârea pe sentinţa nr. 823 din 22 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Ineu, fără ca această hotărâre să fie pusă în discuţia părţilor şi, pe cale de consecinţă, nu a avut posibilitatea să-şi formuleze apărări cu privire la aspectele invocate în sentinţa respectivă, fiind depusă la ultimul termen de judecată.

Sub acest aspect, Curtea de Apel Timişoara a constatat că sentinţa nr. 823 din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Ineu s-a pronunţat în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., astfel că nu se impunea acordarea unui termen pentru a se lua cunoştinţă de sentinţa respectivă şi, cu atât mai mult, pentru a se putea face apărări de către pârâtă în raport de o altă sentinţă depusă în dovedire la dosar.

În acelaşi timp, s-au constatat a fi nefondate şi susţinerile apelantei-pârâte, potrivit cărora sentinţa civilă nr. 823 din 22.12.2017 a Judecătoriei Ineu nu este definitivă şi nici executorie, instanţa de apel reţinând că la dosar se regăseşte copia deciziei civile nr. 130 din 31 mai 2018 a Tribunalului Arad, prin care s-a respins apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva acestei sentinţe, s-a admis apelul formulat de reclamanta S.C. D. S.R.L., s-a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 29.435,77 RON, reprezentând dobândă legală aferentă de la scadenţa facturilor şi până la data plăţii integrale, precum şi cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.

Cu privire la decizia civilă nr. 130 din 31 mai 2018 a Tribunalului Arad, Curtea a notat că sunt nefondate şi susţinerile reclamantei din concluziile scrise depuse la ultimul termen de judecată, prin care se invocă autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, întrucât nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, câtă vreme între cele două litigii nu există identitate de obiect, cauză şi părţi.

S-a reţinut că este nefondat şi motivul de apel ce a vizat lipsa rolului activ al judecătorului fondului, deoarece prima instanţă a acordat părţilor litigante şanse egale de a-şi dovedi susţinerile cu orice mijloc de probă consideră util şi de a-şi face apărările în cauză, însă nu putea încălca principiul disponibilităţii părţilor în proces, din moment ce acestea nu s-au folosit de alte probe. Totodată, s-a reţinut că partea care face o afirmaţie în faţa judecăţii trebuie să o probeze, iar în speţă pârâta este cea care nu şi-a probat susţinerile cu niciun mijloc de probă.

Procedând la analiza ultimului motiv de apel invocat, Curtea a constatat că susţinerile apelantei nefondate, deoarece plata sumei de 45.000 RON reprezintă o plată nedatorată care se cuvine a fi restituită în patrimoniul reclamantei, aşa cum a reţinut instanţa de fond, în condiţiile în care reclamanta şi-a asumat obligaţia de a achita această sumă către reprezentantul S.C. D. S.R.L., însă a fost indicat, din eroare, contul societăţii pârâte.

Tot astfel, instanţa de apel a reţinut că nu pot fi primite susţinerile pârâtei, potrivit cărora este greşită obligarea sa la plata dobânzilor penalizatoare, întrucât din actele şi lucrările dosarului, rezultă că pârâta apelantă este cea care nu şi-a respectat obligaţiile asumate în baza promisiunilor de vânzare-cumpărare nr. x din 03.04.2014 şi nr. 702 din 10.04.2014, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1556 din C. civ. cu privire la excepţia de neexecutare a contractului.

Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel Timişoara a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală şi că nu au fost identificate motive de anulare sau de schimbare a acesteia şi, văzând dispoziţiile art. 480 alin. (1) din C. proc. civ., a respins apelul, ca nefondat.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel

La data de 25 februarie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar E. FILIALA TIMIŞ împotriva deciziei civile nr. 828/A din 10 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin care s-a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Raportându-se la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar E. FILIALA TIMIŞ a apreciat că hotărârea Curţii de Apel Timişoara a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţă şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta a arătat că în faţa instanţei de fond a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, iar aceasta nu a analizat excepţia invocată şi nici nu s-a pronunţat asupra ei, în sensul admiterii sau respingerii, astfel cum se poate observa din încheierile existente la dosarul cauzei.

A mai susţinut că Tribunalul Arad a omis să se pronunţe şi cu privire la excepţiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare şi, mai mult decât atât, nici instanţa de apel, efectuând controlul de legalitate şi temeinicie al sentinţei apelate, nu a analizat acest aspect, ci doar a reţinut că hotărârea apelată este temeinică şi legală prin raportare strict la fondul cauzei, nu şi prin prisma excepţiilor invocate şi neanalizate de către prima instanţă.

După evocarea dispoziţiilor art. 131 şi art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a menţionat că instanţa de fond a omis să verifice dacă este competentă teritorial să soluţioneze cererea cu care a fost învestită. Totodată, a subliniat că instanţa de apel nu a efectuat un control de legalitate şi temeinicie al sentinţei apelate, iar în cuprinsul deciziei atacate cu recurs nu se regăseşte analiza soluţionării excepţiilor de către instanţa de fond.

În opinia recurentei-pârâte, soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, în condiţiile în care nu s-a efectuat controlul de legalitate al hotărârii apelate, menţionând că hotărârea pronunţată nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să analizeze toate elementele de temeinicie şi legalitate ce au condus la pronunţarea hotărârii şi graţie cărora să poată fi realizat controlul judiciar.

Recurenta-pârâtă a susţinut că prin hotărârea recurată i s-a produs o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Consideră că se impune casarea pentru analiza cauzei pe fond şi pentru a se răspunde criticilor formulate de părţi, întrucât nu au fost reţinute şi nici înlăturate susţinerile pârâtei, iar instanţa nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat în respingerea apelului.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar E. FILIALA TIMIŞ a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

G. Apărările intimatei-reclamante

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca fiind vădit nefondat, în condiţiile în care instanţa de fond, în partea introductivă a sentinţei civile nr. 125 din 22 februarie 2018, s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad şi a analizat competenţa instanţei sub toate aspectele, reţinând competenţa teritorială alternativă, raportat la art. 113 pct. 3 C. proc. civ.

Intimata a precizat că recurenta-pârâtă din prezenta cauză a formulat apel împotriva sentinţei Tribunalului Arad, prin care avea posibilitatea să conteste soluţia primei instanţe, inclusiv sub aspectul necompetenţei teritoriale, însă nu a înţeles să susţină excepţia invocată şi nici să conteste decăderea din dreptul de a mai invoca excepţii, ca efect al nedepunerii întâmpinării în termen.

Fiind vorba despre o excepţie procesuală de ordine privată, intimata-reclamantă consideră că societatea pârâtă nu poate invoca direct în recurs nelegalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de fond cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială.

H. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că recurenta-pârâtă a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă, ce vizează situaţia în care, prin hotărârea recurată, instanţa a depăşit atribuţiile autorităţii judecătoreşti.

Acest motiv de recurs este incident atunci când instanţa de judecată săvârşeşte acte care intră în atribuţiile unor organe ce aparţin altei autorităţi constituite în stat decât cea judecătorească, iar depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu se poate identifica cu depăşirea competenţei.

Totodată, se reţine că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici care să poată fi subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta referindu-se doar la faptul că hotărârea Curţii de Apel Timişoara a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât organul judiciar nu a efectuat controlul de nelegalitate al sentinţei apelate.

Prin urmare, prezentul recurs urmează să fie analizat din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, principala critică formulată de către recurenta-pârâtă se referă la faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la excepţiile invocate prin întâmpinare şi că aceasta avea obligaţia legală să verifice, la primul termen de judecată, dacă este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza cu care a fost învestită.

Totodată, recurenta-pârâtă a susţinut că prin hotărârea pronunţată instanţa de apel nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat în respingerea apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Referitor la excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Arad, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că aceasta a fost pusă în discuţie la termenul de judecată din 22 februarie 2018 şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, instanţa reţinând, totodată, că pârâta a depus întâmpinarea la 19 decembrie 2017, cu depăşirea termenului prevăzut de lege, astfel încât s-a aplicat părţii sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii în afara celor de ordine publică.

Pe de altă parte, se reţine că este întemeiată susţinerea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L., potrivit căreia această critică nu a fost supusă analizei instanţei de apel, fiind astfel nesocotite prevederile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte pretinsa nemotivare a soluţiei de respingere a apelului, Înalta Curte consideră util să sublinieze faptul că instanţa nu este obligată să răspundă fiecărui argument folosit în dezvoltarea unui motiv sau în legătură cu apărările formulate de părţi, ci este suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor prin raţionamente logice şi că a cercetat toate motivele şi apărările invocate de părţi.

În speţă, recurenta-pârâtă nu a formulat critici prin care să demonstreze lipsa de bază legală a soluţiei cu argumente din care să rezulte că, din conţinutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată la situaţia de fapt stabilită.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că hotărârea ce formează obiectul recursului respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar E. FILIALA TIMIŞ împotriva deciziei civile nr. 828/A din 10 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.