Scope of revision for contradictory judgments: exclusion of judicial review of merits where prior decisions are consistent in outcome.

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul formulat de recurenta A. CONSTANŢA, în contradictoriu cu intimata B. CONSTANŢA, a fost modificată sentinţa civilă nr. 8582 din 30 iunie 2016, a Judecătoriei Constanţa, în sensul că a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiind respinsă acţiunea formulată de B. CONSTANŢA, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, B. CONSTANŢA a formulat cerere de revizuire, solicitând să se constate că această decizie conţine dispoziţii potrivnice, în raport cu decizia civilă nr. 111/COM din 21 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

În susţinerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ., revizuenta a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Pe situaţia de fapt, revizuenta arată că în anul 1991, Cooperativa de consum C. CONSTANŢA s-a asociat la D..

Prin Hotărârea Adunării Generale din 17.12.2002, aceeaşi cooperativă de consum a hotărât retragerea din D., la data de 05.05.2003, Adunarea Generală a federalei luând act de retragere.

Având în vedere dispoziţiile art. 96 din Legea 109/1996, Consiliul de Administraţie al B. a dispus efectuarea unui control financiar de gestiune pentru verificarea integrităţii patrimoniului organizaţiei cooperatiste asociate respective şi stabilirea datoriilor pe care aceasta le avea.

B. a desemnat organul de control pentru efectuarea controlului, iar aceasta s-a prezentat la sediul C., însă preşedintele cooperativei de consum a refuzat efectuarea controlului.

În această situaţie, B. a formulat acţiune la Tribunalul Constanţa pentru a se desemna un expert contabil neutru, care împreună cu organele sale de control să verifice integritatea patrimoniului şi să stabilească datoriile pe care cooperativa le are.

Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 111/COM din 21 septembrie 2011, irevocabilă, a respins acţiunea, motivând că expertul contabil nu se poate substitui unui organ de control.

Prin urmare, în mod irevocabil, curtea de apel a decis că operaţiunea de control nu poate fi efectuată decât de organele de control ale B., în cadrul unei acţiuni având ca obiect obligaţia de a face.

Fiind o decizie irevocabilă, revizuenta arată că s-a conformat şi a introdus acţiune la Judecătoria Constanţa, având ca obiect obligaţia de a face, în sensul că organizaţia cooperatistă C. CONSTANŢA, devenită prin reorganizare A., să permită efectuarea controlului de gestiune de către organele de control ale B..

Judecătoria Constanţa, judecând pe fond, prin sentinţa civilă nr. 8582 din 30 iunie 2016 a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei să permită efectuarea controlului prevăzut de Legea 109/1996, legea aplicabilă la data retragerii.

În recurs, prin decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost modificată sentinţa civilă nr. 8582 din 30 iunie 2016, a Judecătoriei Constanţa, în sensul că a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiind respinsă acţiunea formulată de B. CONSTANŢA, în contradictoriu cu A. CONSTANŢA, ca inadmisibilă.

Revizuenta solicită instanţei de revizuire să observe că textul art. 96 din Legea 109/1996, prevăzut şi în art. 16 din Statutul B. este clar, precis, fără pasaje obscure sau echivoce şi că Tribunalul Constanţa a dovedit o practică neuniformă, în primul ciclu fiind admis recursul reclamantei, iar în al doilea a fost admis recursul pârâtei, raportat la acelaşi obiect şi aceleaşi probe.

Arată, de asemenea, revizuenta că Judecătoria Constanţa, în primul ciclu procesual a respins acţiunea, în cel de a doilea a admis acţiunea B..

Invocă revizuenta că în ambele dosare a fost obligată la plata unor sume importante cu titlu de cheltuieli de judecată şi că s-a instanţele au dat dreptate persoanei care nu a respectat legea, fiind necesară o perioadă de 7 ani pentru aplicarea unui articol de lege.

Intimata A. CONSTANŢA a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, inadmisibilitatea cererii de revizuire, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia.

Sub un prim aspect, a arătat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., în speţă art. 322 pct. 7, raportat la momentul introducerii celor două acţiuni, respectiv sub imperiul vechiul C. proc. civ.

Sub aspectul inadmisibilităţii, intimata arată că hotărârea supusă revizuirii, respectiv decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 nu evocă fondul.

Pe fond, intimata arată că cererea nu este întemeiată, în condiţiile în care hotărârile cu privire la care se invocă contrarietatea nu sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină.

Revizuenta a formulat răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor intimatei.

Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil, se impune a se preciza că cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 111/COM din 21 septembrie 2011 de către Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a fost introdusă pe rol la data de 22 aprilie 2010.

În dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunţată decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rol la data de 29 noiembrie 2012.

Ambele cereri de chemare în judecată au fost introduse sub imperiul vechiul C. proc. civ.

Având în vedere că pentru ipoteza succesiunii legilor procesuale civile, legiuitorul a optat pentru principiul previziunii, în sensul că faza judecăţii, în întregul ei este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispoziţiile art. 25 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că incidente în cauză sunt dispoziţiile vechiul C. proc. civ.

Trecând peste aspectele ce vizează legea civilă aplicabilă, se impune a se arăta ca revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile enunţate mai sus, nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăţi, în condiţii de identitate de părţi, obiect, cauză, cât şi cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăţi ulterioare.

Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Revizuirea nu poate fi admisă nici în cazul în care nu suntem în prezenţa aceleiaşi pricini şi diferă toate cele trei elemente necesare pentru a fi în prezenţa autorităţii de lucru judecat, respectiv identitate de părţi, obiect şi cauză, sau când diferă unul sau două elemente, respectiv fie părţile, fie obiectul, fie cauza.

În speţa dedusă judecăţii, se observă că prin decizia civilă nr. 111/COM din data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul declarat de reclamanta B. CONSTANŢA împotriva sentinţei civile nr. 3687 din 06 mai 2011 a Tribunalului Constanţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A..

Instanţa a reţinut că reclamanta B. a solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 109/1996, să numească un expert care să stabilească integritatea patrimoniului organizaţiei cooperatiste asociate şi a datoriilor pe care aceasta le are.

Curtea a apreciat că o astfel de cerere este lipsită de temei legal, motivat de faptul că dispoziţiile legale invocate de către reclamantă, respectiv art. 96 din Legea nr. 109/1996, la acel moment abrogate, nu prevedeau o astfel de cale procesuală la dispoziţia reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 2 de la 18 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul formulat de recurenta A. CONSTANŢA, în contradictoriu cu intimata B. CONSTANŢA, împotriva sentinţei civile nr. 8582 din 30 iunie 2016, a fost modificată în tot sentinţa recurată, fiind respinsă cererea formulată de reclamanta B. ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că reclamanta B. a solicitat, în principal, obligarea pârâtei A. de a permite efectuarea controlului financiar de gestiune pentru verificarea integrităţii patrimoniului pârâtei şi pentru stabilirea datoriilor pe care aceasta le avea la data retragerii, în temeiul dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 109/1996.

A arătat Tribunalul Constanţa că, în raport de principiul aplicării legii civile în timp, temeiul de drept invocat de către reclamantă la data introducerii cererii, respectiv 12 iunie 2013, era Legea nr. 109/1996 şi anume art. 96, art. 97, art. 98, art. 160, art. 162 şi art. 177. Legea nr. 109/1996 a fost abrogată, cu excepţia art. 123 şi art. 124, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 1/2005, privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.

Concluzionând, tribunalul a constatat că, la data formulării acţiunii întemeiate pe dispoziţiile expres abrogate ale Legii nr. 109/1996, acţiunea este inadmisibilă, neavând temei legal.

Înalta Curte constată că cele două hotărâri judecătoreşti nu sunt potrivnice, în condiţiile în care ambele instanţe au reţinut că nu există temei de drept pentru promovarea cererilor de chemare în judecată ce au făcut obiectul judecăţii.

Aspectele invocate de către revizuentă, care vizează aplicarea dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 109/1996 nu pot fi analizate în cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Instanţa nu poate exercita un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Pentru aceleaşi considerente, nu pot fi supuse dezbaterii şi analizei argumentele privind cheltuielile de judecată, şi cele care privesc faptul că instanţele au dat dreptate persoanei care nu a respectat legea, fiind necesară o perioadă de 7 ani pentru aplicarea unui articol de lege.

Cum în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de revizuenta B. CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2017.