Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp tax

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 10 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de către revizuentul A., împotriva încheierii de suspendare din data de 24/10/2016, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul numărul x/2015, în contradictoriu cu intimata B., pentru lipsa părţilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., fără a indica niciun motiv de nelegalitate cu privire la încheierea recurată.

Recurentul nu şi-a întemeiat în drept cererea.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii sau motive de recurs, Înalta Curte conform art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:

Deşi recurentul A. a fost citat cu menţiunea timbrării cererii cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON şi 0,3 RON timbru judiciar, acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul A. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 05 aprilie 2017, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea cererii de recurs formulate de recurentul A., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2017.