Finality of appellate decision on inadmissible appeal and public session requirement for recusal deliberations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed two appeals filed by a claimant regarding judicial decisions issued by the Court of Appeal of Brașov: it ruled the appeal against the Court of Appeal's decision rejecting his initial appeal as inadmissible, and dismissed as unfounded the appeal against the Court of Appeal's order rejecting his request for the judge's recusal, thereby upholding the lower court's rulings. The dispute concerned the procedural status and legality of the appellate decisions in a civil case involving a 100 RON judicial fine and a subsequent recusal request, where the claimant argued inconsistencies in the session records (public vs. chamber of council) and improper notification procedures. Relying on the principle of legality of appeals and the exclusivity of cassation grounds, the court held that the appellate decision on the inadmissibility of the first appeal was a final judicial decision not subject to further cassation under Article 483(2) and Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, and that the recusal order correctly followed Article 51(1), as judgments are pronounced in public session even when deliberations occur in the chamber of council, thus finding no violation of procedural rules under Article 488(1)(5).
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Finality of appellate decision on inadmissible appeal and public session requirement for recusal deliberations: Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 3 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2013.1, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva sancţiunii amenzii judiciare în cuantum de 100 RON, aplicată prin sentinţa civilă nr. 106/S din 30 mai 2014 a Tribunalului Braşov.
Împotriva încheierii din 3 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, a declarat recurs reclamantul A..
În calea de atac a recursului, prin încheierea de şedinţă din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, s-a respins cererea de recuzare a domnului judecător B., cerere formulată de petentul A..
Prin decizia nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2013.1.
La data de 11 iulie 2016, recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, invocând dispoziţiile art. 53, art. 483 alin. (3) şi (4), art. 488 alin. (1), art. 492 şi art. 494 C. proc. civ.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei, recurentul a criticat soluţia pronunţată prin încheierea menţionată, susţinând în esenţă, că hotărârea conţine neconcordanţe în sensul că practicaua acesteia face referire la şedinţa din camera de consiliu iar dispozitivul cuprinde menţiunea "pronunţată în şedinţă publică".
A mai susţinut recurentul că deşi în practica se precizează "procedura fără citarea părţilor", judecata s-a făcut cu citarea părţilor, procedura fiind însă neîndeplinită.
În continuare, recurentul a dezvoltat argumente referitoare la fondul litigiului şi a susţinut că prin punerea în discuţie din oficiu a excepţiei inadmisibilităţii de către judecătorul împotriva căruia a formulat cererea de recuzare, acesta şi-a manifestat refuzul de a soluţiona cauza.
La data de 18 iulie 2016, recurentul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, invocând dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4), art. 488 alin. (1), art. 492, art. 494 şi 497 C. proc. civ. şi art. 99 lit. a), b), ş) şi t) din Legea nr. 303/2004.
Prin memoriul de recurs, recurentul a reiterat argumentele dezvoltate prin recursul declarat împotriva încheierii din 28 iunie 2016, cu referire la atitudinea judecătorului împotriva căruia a formulat cererea de recuzare, ca fiind sancţionabilă de dispoziţiile Legii nr. 303/2004, având în vedere refuzul acestuia de a soluţiona cauza pe fond.
Intimaţii C. şi D. nu au depus întâmpinare la recursurile formulate.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 13 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 3 ianuarie 2017, recurentul A. a depus la dosarul cauzei punct de vedere la raport prin care a arătat că achiesează la concluziile acestuia.
Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din 3 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2013.1, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva sancţiunii amenzii judiciare în cuantum de 100 RON, aplicată prin sentinţa civilă nr. 106/S din 30 mai 2014 a Tribunalului Braşov.
Prin decizia nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.
Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.
În speţă, se constată că decizia nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă pronunţată în calea de atac a recursului este o hotărâre definitivă potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În raport cu dispoziţiile legale evocate, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă ca inadmisibil.
Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din 28 iunie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, s-a respins cererea de recuzare a domnului judecător B., formulată de recurentul A..
Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a dezvolta argumente ce se subscriu unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta deoarece recursul nu îşi propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalităţii hotărârilor atacate.
În legătură cu această chestiune, Înalta Curte constată că deşi prin memoriul de recurs nu s-a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că parte din acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Distinct de această chestiune, Înalta Curte reaminteşte că criticile asupra unor elemente ce ţin de administrarea probelor şi de stabilirea situaţiei de fapt, care nu formează obiectul motivului de casare invocat, nu pot fi analizate având în vedere că instanţa de recurs este ţinută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că încheierea atacată conţine neconcordanţe, în sensul că practicaua acesteia face referire la şedinţa camerei de consiliu iar în dispozitiv se menţionează că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.
Totodată, a arătat recurentul că în practica se menţionează că cererea s-a soluţionat fără citarea părţilor, or, hotărârea a fost dată cu procedura de citare neîndeplinită, având în vedere că doar recurentul a fost citat verbal cu obligaţia timbrajului cererii.
Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanţa a procedat la soluţionarea cererii de recuzare în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. civ., în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor.
În ceea ce priveşte pretinsa neconcordanţă între menţiunile referitoare la desfăşurarea şedinţei în camera de consiliu şi pronunţarea în şedinţă publică, Înalta Curte constată de asemenea a fi nefondată, având în vedere atât dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. civ. cât şi ale art. 402 acelaşi cod, conform cărora hotărârea se pronunţă în şedinţă publică.
În acest context, se constată că argumentele recurentului-reclamant nu relevă nicio încălcare a regulilor de procedură de natură a conduce la casarea încheierii recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2017.