Appeal inadmissible in shareholder ownership dispute; claimant ordered to pay 4,000 RON costs.

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. să se dispună constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra unui număr de 32.874 acţiuni deţinute de reclamant la S.C. B. S.A..

2. Prin sentinţa nr. 201 din 25 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă s-a respins acţiunea în constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra unui număr de 32.874 acţiuni formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Galaţi.

A fost admisă excepţia lipsei interesului reclamantului A. pentru promovarea capătului 2 de cerere.

A fost respinsă acţiunea în constatarea nulităţii cesiunii de acţiuni formulată de reclamantul A..

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. C. S.A. Galaţi şi S.C. C. S.A. Brăila în favoarea reclamantului A. ca nefondată.

Prin încheierea din 10 septembrie 2015 a Tribunalului Galaţi a fost admisă cererea formulată de S.C. B. S.A. Galaţi privind completarea dispozitivului sentinţei nr. 201 din 25 iunie 2015 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus completarea dispozitivului cu obligarea reclamantului A. către pârâta S.C. B. S.A. Galaţi la plata sumei de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Prin decizia nr. 317/A din 21 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către reclamantul A. şi intervenientele S.C. C. S.A. Galaţi şi S.C. C. S.A. Brăila împotriva sentinţei civile nr. 201 din 25 iunie 2015 a Tribunalului Galaţi. Totodată, apelanţii au fost obligaţi la plata sumei de 4.500 RON către intimata S.C. B. S.A..

4. Împotriva deciziei nr. 317/A din 21 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1), pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - reclamant A. a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, întrucât în realitate instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a analizat existenţa sau inexistenţa dreptului său de acţionar.

Instanţa nu s-a raportat la dreptul de acţionar al cedentei ci la drepturile accesorii ce decurg din acest drept, respectiv la cele de emitere şi repartizare de acţiuni, apreciind instanţa că nefiind emise şi repartizate acţiunile pentru S.C. D. S.A. Galaţi atunci A. nu avea ce transmite.

Recurentul - reclamant A. a mai arătat că există două hotărâri definitive potrivnice, respectiv hotărârea ce face obiectul prezentului recurs şi decizia civilă nr. 384/R din 10 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2001, prin care cedentului S.C. D. S.R.L. i-a fost recunoscut dreptul de acţionar la S.C. B. S.A. Galaţi, născut prin contractul de asociere nr. x/1995.

S-a mai susţinut de către recurentul - reclamant A. faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a fost neglijată puterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor, care este un drept imprescriptibil, absolut, cu obligaţia generală a celorlalţi de respectare a acestui drept.

Eronat au reţinut instanţele faptul că S.C. D. S.R.L. avea de ales, ori să fie acţionar ori să solicite banii investiţi în acţiuni. De altfel, în mod clar prin decizia civilă nr. 384/R/2001 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă solicitarea de restituire a împrumutului, reţinându-se calitatea de acţionar a societăţii, calitate pe care din acel moment S.C. D. S.R.L. a îmbrăţişat-o, comportându-se ca atare.

Prin contrazicerea unei situaţii deja stabilite încă din anul 2001, printr-o hotărâre judecătorească, instanţele anterioare au încălcat atât normele interne cât şi cele comunitare, fiind de natură a prejudicia părţile care au fost de bună - credinţă.

În final, s-a mai susţinut că instanţa de apel a nesocotit prevederile legale în materie, aplicabile cesiunii acţiunilor sau transmiterea legală a unui drept, nesocotire ce a dus la soluţionarea eronată a cauzei, hotărâre ce încalcă dreptul de proprietate.

5. Prin încheierea din camera de consiliu din 8 noiembrie 2016, a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

6. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. B. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât decizia atacată de reclamantul A. nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind aplicabile prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Totodată, intimata S.C. B. S.A. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 RON, conform înscrisurilor doveditoare.

7. La data de 7 decembrie 2016, recurentul-reclamant A. a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a învederat instanţei faptul că decizia atacată este supusă recursului întrucât valoarea obiectului cauzei depăşeşte pragul prevăzut de art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Sub acest aspect, s-a arătat că valoarea acţiunilor a fost actualizată la data de 31 august 2013, la suma de 1.051.968 RON, depăşind cu 5,2 % pragul de 1.000.000 RON.

8. La data de 25 decembrie 2016, intimata S.C. B. S.A. a depus la dosar un punct de vedere la raport reiterând excepţia inadmisibilităţii recursului.

9. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, dar şi în art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai în apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2017 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În cauză, în raport cu prevederile art. 98 şi art. 106 C. proc. civ. şi actele de la dosar, se constată că valoarea obiectului litigiului stabilită de reclamant la data introducerii cererii de chemare în judecată este reprezentată de valoarea acţiunilor a căror constatare a existenţei dreptului asupra acestora s-a solicitat, respectiv suma de 82.185 RON, potrivit celor trei contracte de cesiune încheiate între S.C. C. S.A. Brăila şi A. la data de 31 octombrie 2004.

Momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului cererii este acela al sesizării instanţei. Conform art. 98 C. proc. civ., valoarea obiectului pricinii în primă instanţă a avut în vedere valoarea preţului cesiunii, fără includerea valorii determinate prin actualizarea cu indicele de inflaţie, iar părţile nu au contestat această modalitate de determinare a valorii obiectului litigiului, conform art. 98 (3) C. proc. civ.. Totodată, modificarea cuantumului valorii acţiunilor la suma de 1.051.968 RON, la data de 31 august 2013, deci ulterior învestirii instanţei, nu deschide calea de atac a recursului, cum greşit susţine recurentul, fiind incidente dispoziţiile art. 106 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, fiind definitivă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, şi faţă de cele mai sus expuse, în baza prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurentul-reclamant A. va fi obligat către intimata-pârâtă S.C. B. S.A. să achite suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei din data de 5 iunie 2016, Seria x nr. x, aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 317/A din 21 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Obligă recurentul-reclamant A. să achite intimatei-pârâte S.C. B. S.A. suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2017.