Non-appealability of appellate decisions in commercial register deregistration disputes under O.U.G. 116/2009

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 19 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 2772 din 5 mai 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea societăţii A. S.R.L.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 116/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 1769 din 18 octombrie 2017, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis plângerea formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B.; a desfiinţat rezoluţia nr. 2772 din 5 mai 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi a dispus înlăturarea din registrul comerţului a menţiunii privind radierea societăţii A. S.R.L.

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a declarat recurs, calificat ulterior drept apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 304 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., împotriva sentinţiei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva deciziei instanţei de apel, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

Intimata Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea a depus întâmpinare la 7 martie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul are ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei nr. 2772 din 5 mai 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, prin care s-a solicitat desfiinţarea acestei rezoluţii şi înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea societăţii A. S.R.L.

Potrivit art. 6 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 116/2009, "împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată".

Conform art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, "hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii este executorie şi este supusă numai recursului".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispoziţiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară".

De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, "dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din coroborarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) teza I şi 7 din O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că hotărârile pronunţate cu privire la plângerile împotriva rezoluţiilor emise de directorul oficiului registrului comerţului sunt supuse numai apelului.

Or, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009, rezultă că decizia pronunţată de instanţa de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 304 din 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, art. 6 alin. (3) teza I şi 7 din O.U.G. nr. 116/2009, raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 304 din 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.