Competence for pre-trial evidence preservation under Art. 360(1) CCP in a construction dispute with an insurance policy jurisdiction clause

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lieşti, reclamanta A. S.R.L. Galaţi în contradictoriu cu B. S.A., Compania Naţională de Investiţii S.A. şi S.C. C. S.R.L. a solicitat instanţei să dispună admiterea administrării probei cu expertiza tehnică în vederea asigurării acestei probe într-un viitor litigiu, motivat de faptul că această probă va fi dificil de administrat în viitor. Scopul probei ce urmează a se asigura fiind acela de a demonstra situaţia de fapt existentă la data ivirii litigiului între părţi, cu obiectivele următoarele:

1. Constatarea stadiului lucrărilor la data de 6 octombrie 2016 (conform adresei nr. x din 6 octombrie 2016 - lucrări finalizate)

2. Identificarea lucrărilor degradate ca urmare a evenimentelor meteorologice (fizic şi valoric)

3. Stabilirea prejudiciului total suferit de executantul A. S.R.L. ca urmare a neavizării dosarului de daună de către Asigurător şi obligarea acestuia la plata integrală a daunelor (contravaloare remediere lucrări degradate + cost prelungire valabilitate poliţă de asigurare, cost prelungire garanţie de bună - execuţie, cost nedeblocare garanţie de bună-execuţie, actualizate la zi).

În drept, s-au invocat prevederile art. 359 şi următoarele din C. proc. civ. şi H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1114 din 20 decembrie 2016 a fost admisă excepţia de necompetenţă a Judecătoriei Lieşti şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă regula generală de drept comun în materia competenţei instituită de art. 107 C. proc. civ. raportat la punctul 19 alin. (2) din Contractul de asigurare Poliţa nr. G03-0000150, prin care s-a stabilit o competenţă de soluţionare în favoarea instanţelor judecătoreşti competente de pe raza Municipiului Bucureşti, în cazul nerezolvării pe cale amiabilă a vreunui diferend cu privire la îndreptarea sau aplicarea prevederilor din poliţă.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 988 din 1 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorul 2 Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă invocată de instanţă din oficiu cu privire la cererea având ca obiect asigurare de dovezi. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului spre soluţionare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă incidenţa art. 360 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., stabilind că Judecătoria Lieşti este competentă să soluţioneze cererea de asigurare de dovezi, această instanţă fiind învestită şi cu soluţionarea fondului litigiului, aspect ce primează atât faţă de competenţa teritorială de drept comun, cât şi faţă de teza I a normei enunţate.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc că cererea de asigurare a dovezilor se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în primă instanţă.

Competenţa soluţionării cererii de asigurare a dovezilor diferă după cum cererea se formulează anterior sau în cursul unei judecăţi.

Astfel, în prima situaţie, aceea în care cererea se formulează înainte de existenţa unei judecăţi pe fond, competenţa de soluţionare revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află martorul sau obiectul constatării. În cea de a doua situaţie, în care cererea se formulează pe parcursul unei judecăţi pe fondul cauzei, competenţa de soluţionare revine instanţei care judecă procesul în primă instanţă, operând o prorogare legală a competenţei instanţei care judecă litigiul principal şi asupra cererii incidentale.

Cum în cauză cererea de asigurare de dovezi a fost promovată pe cale principală, iar la data pronunţării primei hotărâri judecătoreşti de declinare, 20 decembrie 2016, nu exista înregistrat pe rolul instanţelor un litigiu legat de executarea contractului rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea petentei A. S.R.L. Galaţi este Judecătoria Lieşti, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se află obiectul constatării, conform art. 360 (1) C. proc. civ.

De altfel, ulterior înregistrării cererii pentru asigurarea de dovezi, pe rolul Judecătoriei Lieşti a fost înregistrat la data de 21 decembrie 2016, sub nr. x/2016, procesul vizând fondul litigiului, aflat în curs de soluţionare.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2017.