Territorial Competence for Pension Update Disputes: Domicile of Individual Plaintiff Over Union Domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 11 iulie 2019, sub nr. x/2019, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului său de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să anuleze decizia de actualizare a pensiei nr. 86586/3 din 18 decembrie 2018, precum şi anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale;

2. să o oblige pe cea din urmă pârâtă să emită o decizie de actualizare a drepturilor de pensie;

3. să o oblige pe cea din urmă pârâtă la plata diferenţelor de pensie ca urmare a emiterii unei noi decizii de actualizare a drepturilor de pensie, începând cu 1 iulie 2017 şi până la zi, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie până la data plăţii acestor diferenţe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 5046/2019 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a evocat dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 223/2015, după care a constatat că pensionarul militar A. este domiciliat în Constanţa.

Acelaşi tribunal a reţinut că litigiile privind drepturile de pensie nu figurează printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 28 din Legea nr. 62/2011, astfel încât sindicatul nu poate formula acţiuni de natura celei de faţă, în numele membrilor săi.

În continuare, Tribunalul Bucureşti a apreciat că decizia nr. 1/2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, vizează numai competenţa exclusivă în materia litigiilor de muncă.

În acest context, acelaşi tribunal a reţinut că sindicatul poate formula acţiuni în numele şi pe seama membrilor de sindicat numai în domeniile expres prevăzute de lege.

Tribunalul Bucureşti a mai constatat că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate este, în realitate, o asociaţie constituită în scopul de a apăra drepturile membrilor săi, conform art. 1 lit. w) din Legea nr. 62/2011.

Acelaşi tribunal a reţinut că odată cu încetarea raporturilor de muncă dispare şi posibilitatea constituirii unui sindicat în sensul Legii nr. 62/2011 şi/sau aderării la o astfel de organizaţie.

În acest sens, a apreciat că analogia legii este interzisă în acest domeniu de art. 10 C. civ., câtă vreme legea dialogului social are natura unei legi speciale în domeniul raporturilor de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 287 din 14 februarie 2020, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a constatat că acţiunea aparţine Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, care a promovat-o în numele membrului său, A..

Acelaşi tribunal a reţinut că, prin decizia nr. 1/2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Tribunalul Constanţa a reţinut că statuarea din această decizie este aplicabilă în cauză, întrucât acţiunea a fost formulată de un sindicat, în numele unui membru al său, iar reclamantul sindicat a optat pentru instanţa competentă de la sediul său din Bucureşti.

În acest context, acelaşi tribunal a reţinut că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are calitate procesuală activă în cauză, astfel încât instanţa competentă este cea de sediul sindicatului, în acord cu decizia nr. 1/2013 şi cu dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 223/2015.

Pentru aceste motive, Tribunalul Constanţa a apreciat că soluţionarea cauzei este de competenţa Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 feburarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect anularea deciziei de actualizare a pensiei nr. 86586/3 din 18 decembrie 2018 şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la emiterea unei decizii de actualizare a drepturilor de pensie şi la plata diferenţelor de pensie, fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

Aşadar, instanţele au fost învestite cu soluţionarea unui litigiu în materia asigurărilor sociale.

Conform art. 102 din Legea nr. 223/2015, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".

În aplicarea acestui text de lege, instanţa supremă reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului său de sindicat A..

Calitatea de mandatar a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate rezultă din împuternicirea aflată la dosarul Tribunalului Bucureşti, în cuprinsul căreia s-a menţionat că A. împuterniceşte conducerea sindicatului pentru a promova şi susţine acţiuni în justiţie în vederea apărării drepturilor decurgând din calitatea sa de membru de sindicat.

Aşadar, instanţa supremă reţine că A. are calitatea de reclamant în prezenta cauză.

Decizia nr. 1/2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat, printre altele, că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant, nu este aplicabilă în prezenta cauză, întrucât reclamantul a învestit instanţele cu soluţionarea unui litigiu în materia asigurărilor sociale.

Chestiunea referitoare la legitimarea procesuală activă a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate de a formula acţiunea în numele membrului său nu poate fi tranşată în cadrul unui conflict de competenţă, acest cadru procesual fiind limitat la stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiul.

În aceste condiţii, instanţa competentă teritorial se va determina prin raportare la domiciliul reclamantului A., conform art. 102 din Legea nr. 223/2015.

Cu privire la acest aspect, instanţa supremă constată că domiciliul reclamantului A. este în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, conform menţiunilor din cartea sa de identitate şi din cererea de chemare în judecată .

Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Constanţa, rezultă că acestui tribunal îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 223/2015, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.