Territorial competence for civil liability claims against a judge: application of Article 127(2) CPP and prohibition of ex officio private-order competence objections

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la 5 iunie 2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să îi oblige în solidar pe pârâţi la plata către reclamant a sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale şi a sumei de 3.000.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru repararea prejudiciilor suferite;

2. să dispună repunerea în drepturi a Societăţii F. S.R.L. şi repunerea în tensiune a instalaţiilor electrice şi a mijloacelor fixe, care au fost întrerupte din anul 2013 şi până în prezent.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (5) şi (8) C. proc. pen.

Prin sentinţa civilă nr. 351/F/2019 din 14 octombrie 2019, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut că reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate de pârâţi prin conduita lor, în calitate de judecători-sindici, respectiv lichidatori ai societăţii F. S.R.L.

Acelaşi tribunal a constatat că atât reclamantul, cât şi pârâţii, dar şi societatea falită îşi au domiciliul, respectiv sediul, în judeţul Botoşani.

După evocarea dispoziţiilor art. 107, art. 112 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 C. proc. civ., Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut că, deşi reclamantul şi-a manifestat voinţa ca litigiul să fie soluţionat de acest tribunal, în raza sa teritorială nu domiciliază nicio parte, nu se desfăşoară cercetări penale cu privire la pretinsele fapte ilicite şi nici nu se află bunuri ale societăţii falite.

Împrejurarea că unul dintre pârâţi este judecător în cadrul Tribunalului Botoşani nu poate atrage incidenţa art. 127 C. proc. civ. în privinţa celorlalţi pârâţi, în lipsa verificării raportului de solidaritate între aceştia.

De asemenea, acelaşi tribunal a constatat că numai după lămurirea raportului de solidaritate dintre pârâţi ar putea fi disjunsă acţiunea împotriva pârâtului care are calitatea de judecător şi trimis dosarul nou format către una dintre instanţele prevăzute de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Botoşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 14 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani a evocat dispoziţiile art. 127 alin. (1)-(2) C. proc. civ., după care a constatat că reclamantul a introdus acţiunea la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, întrucât unul dintre pârâţi are calitatea de judecător în cadrul Tribunalul Botoşani.

Reţinând că instanţa sesizată de reclamant este situată în raza Curţii de Apel Cluj, aflată în vecinătatea Curţii de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani a apreciat că acţiunea este de competenţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 17 februarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Tribunalul Botoşani - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor materiale şi morale, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (5) şi (8) C. proc. pen.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţele cu o acţiune în răspundere civilă delictuală.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă reţine că unul dintre pârâţi, respectiv D., are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Botoşani.

Având în vedere că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. vizează acţiunile introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare celei la care îşi desfăşoară activitatea, calitatea de judecător a pârâtei D. în cadrul Tribunalului Botoşani determină incidenţa acestui text de lege.

În aceste condiţii, competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bistriţa-Năsăud, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Suceava, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Botoşani.

Prin urmare, sesizarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 din acelaşi act normativ.

În plus, instanţa supremă reţine că prima instanţă sesizată nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât competenţa de soluţionare a acţiunilor în răspundere civilă delictuală este reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care instituie un caz de competenţă de ordine privată.

Or, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi art. 130 alin. (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.