Court fees on remand: accessory costs determined by re-judgment court despite omission in appellate judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the request by the successful appellant (a public heat distribution authority) to complete its own earlier judgment, which had granted an appeal, reversed a lower court decision, and remanded the case. The dispute centered on whether the appellate court's omission to explicitly award court fees in the operative part of the remand judgment constituted a curable omission under Article 2812 of the Civil Procedure Code, or whether such fees remained undetermined. The court held that because the remand judgment did not definitively establish a winning or losing party regarding the merits, the award of litigation costs was accessory to the final resolution of the dispute and thus fell within the competence of the court of remand to assess in the overall context of the case, meaning no omission existed in the initial judgment to correct. Consequently, the previous remand judgment remains in force and unaltered.
Legislator headnote
AI generatedart. 2812 alin. (1) C. proc. civ, art. 2812 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Court fees on remand: accessory costs determined by re-judgment court despite omission in appellate judgment: Ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ. priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin decizia civilă nr. 1330 din 17 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa împotriva deciziei civile nr. 558 din 25 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
2. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la 7 octombrie 2019, Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, prin administrator judiciar A.., a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 1330 din 17 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul obligării intimatei B. S.A. prin administrator judiciar C. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 34.469,5 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în etapa procesuală a recursului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
3. Analizând cererea prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor invocate, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ. priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Totodată, dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. stabilesc că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
În speţă, se invocă omisiunea instanţei cu privire la pronunţarea asupra capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa cu ocazia soluţionării recursului său, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1330 din 17 septembrie 2019, fiind casată decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Din practicaua deciziei, a cărei completare se solicită, rezultă că reprezentantul recurentei-pârâte Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, în calitate de petentă în prezenta cauză, a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, achitate în etapa procesuală a recursului.
Totodată, în considerentele hotărârii, la pagina 11, paragraful 3, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
"Având în vedere soluţia de admitere a recursului şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-pârâtă R.A.D.E.T. Constanţa, constând în taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar achitate în această etapă procesuală, urmează a fi evaluate de instanţa de rejudecare, în ansamblul cheltuielilor judiciare ale pricinii, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri faţă de cererea principală dedusă judecăţii şi în raport de soluţia pronunţată."
La baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului.
Or, în cauză, având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de recurs nu s-a stabilit partea câştigătoare, context în care acordarea cheltuielilor de judecată urmează a fi avute în vedere de instanţa de apel cu ocazia soluţionării fondului litigiului.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de petentă privind completarea deciziei civile nr. 1330 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de petenta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa prin administrator judiciar A. privind completarea deciziei civile nr. 1330 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2020.