Cassation inadmissible in social insurance cases under Law 2/2013 finality of appeal court judgments

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea formulată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 12 august 2018, contestatorul A. a solicitat anularea atât a deciziei nr. 26838 din data de 20 noiembrie 2017, emisă de intimata CASA TERITORIALĂ DE PENSII MEHEDINŢI, cât şi a Hotărârii nr. 25658 din data de 24 iulie 2018, emisă de intimata COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII DIN CADRUL CASEI NAŢIONALE DE PENSII PUBLICE, ca fiind netemeinice şi nelegale.

A solicitat obligarea intimatei CASA TERITORIALĂ DE PENSII MEHEDINŢI la emiterea unei decizii prin care să îi fie acceptată cererea de pensionare pentru limită de vârstă, ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare, prin valorificarea perioadei în care a desfăşurat activitate în condiţiile grupei a II-a de muncă, între 19 septembrie 1983 - 1 februarie 1990, cumulată cu perioada în care contestatorul a desfăşurat activitate în condiţiile grupei I de muncă, între 1 august 1991 - 1 ianuarie 1999.

Prin sentinţa nr. 149 din data de 20 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, instanţa a respins acţiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele CASA TERITORIALĂ DE PENSII MEHEDINŢI şi COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII PENSII DIN CADRUL CASEI NAŢIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI.

Împotriva sentinţei anterior menţionate a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia nr. 3470 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a I civilă a respins apelul declarat de apelantul-contestator A. împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat.

La data de 11 februarie 2019, recurentul-contestator A. a declarat recurs împotriva deciziei civile anterior menţionate, în cadrul căruia a reiterat cererile şi susţinerile formulate prin cererea adresată primei instanţe.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 1 martie 2018.

Intimatele au formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 3 aprilie 2019, solicitând respingerea recursului formulat de recurentul-contestator, ca inadmisibil.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil, întrucât decizia atacată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 6 martie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza instanţa competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Exigenţele impuse de textul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speţă a fost pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în cadrul unui litigiu având ca obiect asigurări sociale, din interpretarea textului anterior menţionat, incident în cauză, rezultă că hotărârea instanţei de apel nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 3470 din 13 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 3470 din 13 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2020.