Pension recalculation dispute; inadmissibility of cassation appeal in social insurance litigation

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI, solicitând ca instanţa:

- să oblige pârâta să recalculeze pensia reclamantului, începând cu data depunerii adeverinţei la Casa de pensii, în sensul de a include în Buletinul de calcul şi sumele prezentate în Adeverinţa nr. x din data de 24 octombrie 2015 eliberată de S.C. B. S.R.L. Suceava, firmă care a preluat arhiva de la I.F.E.T Câmpulung Moldovenesc, Fabrica de Cherestea, pentru perioada septembrie 1968 - septembrie 1969, sume ce nu au fost înregistrate în Carnetul de muncă, dar pentru care s-au plătit toate cotele de asigurări sociale şi pensii şi care nu au fost luate în calculul pensiei şi

- să dispună şi să oblige pârâta la emiterea unei decizii de pensionare rectificative, în care să includă şi sumele pentru perioada septembrie 1968 - septembrie 1969.

La termenul din data de 9 ianuarie 2018, având în vedere că la data de 4 octombrie 2017, reclamantul a contestat şi Hotărârea nr. 21195 din 4 septembrie 2017 emisă de CASA NAŢIONALĂ DE PENSII BUCUREŞTI, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a acestei instituţii.

Prin sentinţa civilă nr. 422 din 26 aprilie 2018, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII.

A anulat decizia nr. x din data de 16 martie 2016 emisă de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI şi Hotărârea nr. 21195 din data de 4 septembrie 2017 emisă de CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII.

A obligat pârâta să emită pentru reclamant o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul şi a datelor din Adeverinţa nr. x din data de 24 octombrie 2015 emisă de S.C.B. S.R.L. Suceava, drepturile de pensie astfel stabilite urmând a fi plătite reclamantului, începând cu data de 4 ianuarie 2016.

Împotriva sentinţei civile nr. 422 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a formulat apel pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI.

Prin decizia nr. 1360 din data de 19 decembrie 2018, definitivă, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI împotriva sentinţei civile anterior menţionate, în contradictoriu cu reclamantul A. şi pârâta CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII.

A schimbat, în tot, sentinţa civilă nr. 422 din 26 aprilie 2018 a Tribunalului Botoşani, în sensul că a respins contestaţia formulată de reclamantul A., ca nefondată.

La data de 8 februarie 2019, recurentul reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1360 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, în cadrul căruia recurentul a reiterat cererile formulate prin acţiunea introductivă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 februarie 2018.

Recurentul-reclamant a depus la dosar un memoriu, la data de 21 martie 2019, precum şi înscrisuri doveditoare, precizând, totodată, că este de acord ca, în situaţia admiterii în principiu a recursului, acesta să fie soluţionat de completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

A solicitat judecata cauzei în lipsă.

Intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil, întrucât decizia atacată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 6 martie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza instanţa competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Exigenţele impuse de textul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speţă a fost pronunţată de către Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în cadrul unui litigiu având ca obiect asigurări sociale, din interpretarea textului anterior menţionat, incident în cauză, rezultă că hotărârea instanţei de apel nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1360 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1360 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2020.