Share transfer annulment suspended pending related criminal investigation; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a reclamanţii Arta şi Precizie S.A. şi A. au chemat în judecată pârâţii B., C., D., solicitând să se dispună anularea contractului de cesiune de acţiuni atestat de cabinetele de avocat asociate E. sub nr. x/28.09.2009, precum şi anularea actelor adiţionale subsecvente, repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării în temeiul art. 1259 C. civ., stabilirea situaţiei anterioare ca fiind cea de la data de 8.09.2009, şi anume momentul când acţionarul A. a fost singurul acţionar care şi-a exercitat dreptul de preemţiune asupra pachetului de acţiuni şi singurul care putea achiziţiona pachetul de acţiuni dintre acţionarii societăţii, având în vedere ca niciunul dintre acţionari nu si-a exercitat acel drept in temeiul art. 1259 C. civ.

Reclamanţii au depus o cerere precizatoare prin care au arătat că reclamanţii în cauză sunt A. şi Artă şi Precizie S.A., că prestaţia concretă la care se solicită obligarea pârâtului B. este aceea de a încheia contractul de cesiune cu singurul acţionar care şi-a exercitat dreptul de preemţiune, adică dl Dincă, iar capătul b) al cererii este tot o consecinţă a cererii de repunere în situaţia anterioară.

S-a precizat că nulitatea cerută este nulitatea absolută, pentru încălcarea actului constitutiv al societăţii întrucât prin încheierea contractului de cesiune acţiuni au fost încălcate art. 10 din actul constitutiv, art. 1179 pct. 3 şi 4, art. 1183, art. 1237, art. 1225, art. 1254, art. 1259 C. civ., art. 8 lit. f) din Legea nr. 31/1990.

Norma de drept încălcată prin înstrăinarea unui număr mai mare de acţiuni decât cel deţinut este imperativă şi atrage nulitatea absolută (art. 1225 C. civ., art. 91 şi urm. din Legea nr. 31/1990).

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul D. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. şi a reclamantei Artă şi Precizie S.A., excepţia lipsei de interes a reclamanţilor, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin încheierea din data de 5.06.2014 a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei S.C. Artă şi Precizie S.A., a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A., a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. Artă şi Precizie S.A., a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a reclamantului A., a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei S.C. Artă şi Precizie S.A., a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei extinctive.

Prin sentinţa civilă nr. 4979 din 16 octombrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor B., C., D. şi a fost obligat reclamantul A. la plata către pârâtul B. a sumei de 4.500 RON şi la plata către pârâtul D. a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din data de 05.06.2014 şi a sentinţei civile nr. 4979 din 16 octombrie 2014 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat apel reclamanta S.C. Artă şi Precizie S.A., iar reclamantul A. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 4979 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin încheierea din data de 02 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în baza art. 43 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate de reclamanţii S.C. Artă şi Precizie S.A. şi A. până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2015.

Împotriva încheierii din 02 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă pârâţii B. şi C. au declarat recurs ce a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, recurenţii-pârâţi au arătat, în esenţă, că, în mod greşit instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2015, întrucât în dosarul penal menţionat s-a dispus începerea urmăririi penale in rem şi nu in personam.

Redând conţinutul dispoziţiilor art. 305 alin. (1) C. proc. pen., recurenţii susţin că pentru a fi incident cazul de suspendare prevăzut de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu este suficientă existenţa unor date în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni şi având în vedere că urmărirea penală s-a început doar in rem, nu se poate concluziona faptul că procesul penal ar exercita o influenţă decisivă asupra soluţiei ce ar urma să se pronunţe în procesul civil.

Faţă de aceste aspecte, recurenţii apreciază că pentru a fi posibilă suspendarea procesului civil, este necesară începerea urmăririi penale in personam şi nu doar in rem şi pe cale de consecinţă nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2015.

Pentru aceste motive, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului şi dispunerea reluării judecăţii cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimaţii-reclamanţi S.C. Artă şi Precizie S.A. şi A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenţii-pârâţi, după primirea întâmpinării, au depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimaţii-reclamanţi S.C. Artă şi Precizie S.A. şi A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 iunie 2016, în unanimitate, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea părţilor a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 10 iunie 2016.

Prin punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu, depus la dosar, recurentul-pârât B. a solicitat stabilirea termenului pentru soluţionarea recursului, iar intimata-pârâtă S.C. Artă şi Precizie S.A. a reiterat excepţia nulităţii recursului.

Prin încheierea din 29 septembrie 2016 s-a respins excepţia nulităţii recursului, s-a admis în principiu recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. şi s-a acordat termen la data de 03 noiembrie 2016.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâţii B. şi C. pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se constată că, deşi recurenţii nu şi-au încadrat criticile în motivele de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., acestea pot fi subsumate motivului de nelegalitate instituit de prevederile pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va examina hotărârea recurată din perspectiva acestui text legal.

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenţii au invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că în dosarul penal menţionat s-a dispus începerea urmăririi penale in rem şi nu in personam.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată şi se întemeiază pe declanşarea urmăririi penale pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe.

Textul impune în mod expres şi neechivoc condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă şi este lăsată la latitudinea instanţelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunţarea unor hotărâri contradictorii.

Susţinerile recurenţilor-pârâţi potrivit cărora în dosarul penal menţionat s-a dispus începerea urmăririi penale in rem şi nu in personam, vor fi înlăturate, având în vedere că pentru suspendarea judecăţii cauzei condiţia esenţială este ca declanşarea urmăririi penale să fie făcută pentru o infracţiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

În cauză, obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă anularea contractului de cesiune de acţiuni nr. x şi a actelor adiţionale la acesta, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Ori, în dosarul nr. x/2015 din cadrul Poliţiei Sectorului 3 - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunile săvârşite tocmai în legătură cu contractul a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, respectiv contractul de cesiune nr. x/28.09.2009.

Contrar susţinerilor recurenţilor, în cauză, instanţa de apel în mod legal a dispus suspendarea judecăţii în temeiul de lege invocat, având în vedere că soluţionarea dosarului penal nr. x/2015 din cadrul Poliţiei Sectorului 3 - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. împotriva încheierii din 02 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. împotriva încheierii din 02 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2017.