Jurisdictional conflict over revision petition based on contradictory judgments under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. x/2018, precizată ulterior, în şedinţa publică din data de 8 februarie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "B." S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul S.C. C. S.A. Bocşa în perioada 28.08.1977-11.01.1994 se încadrează în grupa I de muncă.

Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet Specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale, prin sentinţa civilă nr. 288 din 8 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, ridicată din oficiu, şi în consecinţă: s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. "B." S.R.L., fără cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că prin sentinţa civilă nr. 1354 din 16.08.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a respins acţiunea reclamantului împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 22.11.2017 a Curţii de Apel Timişoara, prin respingerea apelului.

De asemenea, s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, ce constituie obiectul dosarului nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei să constate că activitatea desfăşurată de acesta în cadrul S.C. C. S.A. Bocşa în perioada 28.08.1977-11.01.1994 se încadrează în grupa I de muncă, cerere ce a constituit şi obiectul dosarului nr. x/2017

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile art. 430-431 din Noul C. proc. civ., s-a constatat că este întrunită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât în ambele litigii au fost aceleaşi părţi - reclamantul A. şi pârâta SC. B. S.R.L.., acelaşi obiect - constatarea că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul S.C. C. S.A. Bocşa în perioada 28.08.1977-11.01.1994 se încadrează în grupa I de muncă de muncă - şi aceeaşi cauză juridică.

Împotriva sentinţei civile nr. 288 din 8 martie 2019 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2018, s-a formulat cerere de revizuire, revizuentul A., solicitând să fie respinsă, în temeiul art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat, ridicată din oficiu şi să se procedeze la judecarea cauzei. Totodată, revizuentul a cerut să aibă parte de un tratament egal cu al colegilor săi, care au avut câştig de cauză, respectiv acordarea grupei I de muncă, deoarece a lucrat în aceleaşi condiţii.

Cererea de revizuire a fost înregistrată, sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă.

Prin încheierea din 28 mai 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a repus cauza pe rol şi a fixat termen la 11 iunie 2019, cu citarea părţilor, revizuentul cu menţiunea de a indica hotărârile judecătoreşti potrivnice, pentru care a înţeles să formuleze cererea de revizuire, sub sancţiunea suspendării.

La data de 18 iunie 2019 revizuentul A. a depus la dosar decizia civilă nr. 953 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi sentinţa civilă nr. 1354 din 16 august 2017 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, pronunţată în acelaşi dosar .

Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 991 din 25 iunie 2019, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 288 din 08.03.2019, pronunţate de către Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata S.C. "B." S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că este competentă să soluţioneze cererea de revizuire instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, respectiv Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, avându-se în vedere dispoziţiile art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ. şi precizarea revizuentului, care a indicat ca hotărâri judecătoreşti potrivnice sentinţa civilă nr. 1354 din 16.08.2017, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 22.11.2017 a Curţii de Apel Timişoara.

Prin încheierea nr. 951 din 11 octombrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Tribunalului Caraş-Severin; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că instanţa învestită iniţial cu soluţionarea cererii de revizuire a procedat la analizarea propriei competenţe la al treilea termen de judecată, după rămânerea în pronunţare şi redeschiderea dezbaterilor în cauză, cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Sub acest aspect, s-a apreciat că prin repunerea în discuţie a excepţiei necompetenţei materiale, instanţa a vitregit de finalitatea sa firească conţinutul normei cuprinse în art. 131 alin. (1) C. proc. civ. al cărei scop a fost responsabilizarea judecătorului în verificarea propriei competenţe şi înlăturarea cauzelor care antrenează trenarea parcursului procesual al unui dosar.

Pe de altă parte, instanţa a considerat că punerea în discuţie şi soluţionarea de către completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a excepţiei de necompetenţă la al treilea termen de judecată este nelegală şi din perspectiva încălcării termenului imperativ prevăzut de normele de procedură cu privire la momentul în care poate fi invocată şi soluţionată excepţia.

Prin urmare, s-a concluzionat că atâta timp cât completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a rămas în pronunţare la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, apreciind aşadar că este competent să judece cauza, iar părţile nu au invocat la acel termen necompetenţa materială a instanţei, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia s-a înregistrat şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona.

Sub un alt aspect, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că instanţa învestită iniţial a solicitat părţii să depună hotărârile potrivnice, pornind de la indicarea greşită în cuprinsul cererii de revizuire a art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deşi nu s-a dezvoltat acest motiv de revizuire, fiind evidentă strecurarea unei erori materiale în cuprinsul cererii introductive de instanţă.

De asemenea, s-a reţinut că însuşi revizuentul a arătat că contrarietatea de hotărâri rezidă în faptul că i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a grupei I de muncă, în timp ce alţi colegi de-ai săi au obţinut soluţii favorabile.

În argumentarea soluţiei pronunţate, Curtea de Apel Timişoara a arătat că tribunalul avea obligaţia de a-şi îndeplini rolul activ prevăzut de art. 22 din C. proc. civ. şi de a solicita părţii explicaţii în vederea lămuririi motivelor invocate în susţinerea cererii de revizuire.

Curtea de Apel Timişoara a apreciat că, în speţă, cererea de revizuire nu este fundamentată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 510 alin. (2) din acelaşi cod.

S-a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi, pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Caraş-Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 noiembrie 2019.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

În speţă, se constată că instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 288 din 8 martie 2019 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Totodată, ia act că revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. astfel, revizuentul a susţinut că decizia atacată este potrivnică sentinţei civile nr. 1354 din 16.08.2017, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 22.11.2017 a Curţii de Apel Timişoara.

Prin urmare, se reţine că manifestarea de voinţă a revizuentului, în sensul de a-şi întemeia cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reprezintă un act de dispoziţie al acestuia, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Pe cale de consecinţă, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire nu are căderea să facă aprecieri cu privire la temeiul juridic invocat de revizuent.

Potrivit art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre".

Cum, în speţă, prima hotărâre pretins potrivnică este sentinţa civilă nr. 1354 din 16.08.2017, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. x/2017, raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, aparţine Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.