Pension benefit claim: Appeal allowed, procedural ruling annulled, and withdrawal of constitutional referral request recorded

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.04.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. unic 13370/3/2015, aşa cum a fost corectată la data de 27.05.2015 - f 27 şi precizată la ultimul termen de judecată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE, a solicitat instanţei:

- să constate că decizia de acordare a pensiei nr. x/17.12.2009 este actul juridic generator al pensionării ca stare de drept aflat sub incidenţa legii speciale, Legea nr. 303/2004, modificată, şi a legii generale, de drept comun, privind pensionarea, Legea nr. 19/2000, modificată;

- să constate că dreptul la beneficiul reglementat de art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 modificată s-a născut la data de 01.11.2009, dată pe care decizia de pensie o menţionează ca fiind data la care s-a acordat şi stabilit dreptul la pensie specială şi cuantumul acestuia şi alte drepturi accesorii lui;

- să constate că în conformitate cu art. 85 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, pentru judecătorii în activitate, situaţia subscrisei, eliberarea din funcţie la data prevăzută în decretul Preşedintelui României, 15.01.2015, ca urmare a pensionării, are ca un unic şi exclusiv efect numai plata pensiei de la această dată;

- să oblige pârâta la remiterea sumei de 61.117 RON reprezentând indemnizaţia egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute la data de 01.11.2009, actualizată cu majorările ulterioare, respectiv la remiterea sumei de 107.016 RON, care se va impozita potrivit legii.

Prin sentinţa civilă nr. 8098 din 09.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, ca neîntemeiată.

La data de 07.10.2015, reclamanta a formulat cerere de completare a încheierii de realizare a cercetării procesului şi de dezbatere a fondului din data de 02.09.2015 şi a sentinţei civile nr. 8098/09.09.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la: cererile formulate de reclamantă în temeiul prevederilor art. 237 alin. (1) şi (2) pct. 3, 4, 7 şi 10 Noul C. proc. civ. cererea prin care să se constate că sarcina probei revine pârâtei; cererea prin care să se constate că pârâta este decăzută din dreptul de a propune probe; cererea ca instanţa să facă aplicarea prevederilor art. 237 alin. (1) şi (2) pct. 10 Noul C. proc. civ. fiecare capăt de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 11109 din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a încheierii de realizare a cercetării procesului şi de dezbatere a fondului din data de 02.09.2015 şi a sentinţei civile nr. 8098/09.09.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în cauza cu nr. unic nr. 13370/3/2015 privind pe reclamanta A. şi pe pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE.

Reclamanta A. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 11109 din 9 noiembrie 2015 şi a încheierii de dezbateri din 28.10.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, având ca obiect completare lămurire dispozitiv.

Pe parcursul soluţionării apelului, prin încheierea din 31 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, 55, 110-115 din Legea nr. 304/2004 şi art. 426 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. raportat la art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţia României precum şi a prevederilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), 401 şi 426 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţia României.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în şedinţă publică reclamanta A..

Prin încheierea din 28 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept ca neîntemeiată.

A fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursului promovat de apelanta A. împotriva încheierii pronunţate la data de 31.05.2016 prin care Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, 55, 110-115 din Legea nr. 304/2004 şi art. 426 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. raportat la art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţia României, precum şi a prevederilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), 401 426 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţia României.

Dosarul a fost înaintat completului imediat următor din cadrul secţiei a VII-a a Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării cererilor de recuzare formulate de apelanta A. împotriva membrilor prezentului complet de judecată.

Prin recursul declarat, reclamanta A. a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul n.x/2015/a1 din 31.05.2016 sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, trimiterea incidentului procedural constând în invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate cu înscrisul înregistrat la 21.03.2016 la aceeaşi instanţă pentru a dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 54, 55, 110-115 din Legea nr. 304/2004 şi art. 426 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. raportat la art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţia României, precum şi a prevederilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), 401 426 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţia României, prin încheiere, în condiţiile alin. (4) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu consemnarea opiniei instanţei de recurs asupra excepţiilor.

Recurenta - reclamantă a mai solicitat admiterea excepţiei incompatibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 cu procedura filtrului reglementată de art. 493 C. proc. civ. cu consecinţa procedării de îndată la soluţionarea recursului declarat conform procedurii art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Intimata- pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 20 august 2016, recurenta - reclamantă A. a depus o cerere prin care a solicitat Înaltei Curţi să ia act, în baza art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. de renunţarea la judecata cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate în dosarul nr. x/2016, să anuleze în parte încheierea pronunţată în acest dosar de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la termenul din 31.05.2016, sub aspectul dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, 55, 110-115 din Legea nr. 304/2004 şi art. 426 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. raportat la art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţia României, precum şi a prevederilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), 401 426 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţia României; prin hotărâre definitivă conform art. 406 alin. (6) C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere această cerere, precum şi principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, în temeiul art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 494 C. proc. civ., constată că partea are dreptul de a renunţa oricând la judecata cererii sale, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

Art. 406 alin. (5) C. proc. civ. prevede că atunci când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau,după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză, iar potrivit alin. (6) teza a II-a, al aceluiaşi articol, când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

Prin urmare, luând act de renunţare, instanţa va dispune, în acelaşi timp, anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. Această soluţie preconizată de către legiuitor impune admiterea, în prealabil, a căii de atac, act de procedură formal, dar necesar pentru a se putea dispune anularea hotărârii atacate.

Manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (6) din acelaşi cod, va admite recursul, va anula încheierea recurată doar cu privire la dispoziţia privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi va lua act de renunţarea la judecata cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, 55, 110-115 din Legea nr. 304/2004 şi art. 426 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. raportat la art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţia României precum şi a prevederilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), 401 şi 426 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţia României, formulată de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Anulează încheierea din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale doar cu privire la dispoziţia privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, 55, 110-115 din Legea nr. 304/2004 şi art. 426 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. raportat la art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţia României precum şi a prevederilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), 401 şi 426 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţia României.

Ia act de renunţarea la judecata cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, 55, 110-115 din Legea nr. 304/2004 şi art. 426 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. raportat la art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţia României precum şi a prevederilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), 401 şi 426 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţia României, formulată de reclamanta A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2017.