Inadmissibility of recourse for judicial error claims valued below statutory threshold

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3929/1977 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect tăgada paternităţii minorului B., reţinându-se că, faţă de probatoriul administrat, respectiv depoziţiile martorilor şi două expertize ştiinţifice, reclamantul nu a făcut dovada acţiunii sale.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 172/2015, irevocabilă, s-a constat că reclamantul nu este tatăl aceluiaşi minor. La pronunţarea sentinţei s-a avut în vedere proba ADN, care nu putea fi administrată la data pronunţării sentinţa civilă nr. 3929/1977.

Prin acţiunea pendinte reclamantul solicită, în baza sentinţei civile nr. 172/2015, obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata daunelor materiale şi a daunelor morale, invocând prevederile art. 1357 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6506/2015 din 5 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin sentinţa civilă nr. 358/20.11.2015, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. x/2015, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât.

S-a respins pe fond acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă s-a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 358/20.11.2015, pronunţată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, având ca obiect "reparare prejudicii erori judiciare".

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul- reclamant A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea administrării probatoriului în dovedirea pretenţiilor solicitate.

Recurentul susţine că în mod greşit instanţa de apel face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 303/2004, art. 96, când temeiul juridic al acţiunii a fost art. 1357 C. civ.. Arată că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale a statului, dată fiind sentinţa civilă nr. 172/2015 prin care s-a constatat eroarea judiciară a Statului Român.

Consideră recurentul că reparaţiile pe care le solicită prin acţiune, după revizuirea sentinţei nr. 3929/1977, sunt în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO (hotărârea Ostace împotriva României din 25.02.2014 pentru încălcarea art. 8 din Convenţie).

Intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurentul- reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul- reclamant A. a depus punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ce formează obiectul recursului, nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită cu o acţiune prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE la plata sumei de 25.000 euro reprezentând daune materiale şi a sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale, urmare sentinţei civile nr. 3929/1977 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosar nr. x/1977 şi a deciziei 1281/1977 a Tribunalului Gorj. Acţiunea a fost întemeiată pe art. 1357 C. civ. şi art. 2 şi 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede:

"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că în speţă este vorba de o acţiune patrimonială având ca obiect "reparare prejudicii erori judiciare", iar recursul este inadmisibil atât în raport de obiect, cât şi de valoarea pretenţiilor care se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2017.