Appeal against arbitral award annulment rejection ruled inadmissible; appellant ordered to pay costs

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi A., reclamanta S.C. B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea despăgubirilor stabilite prin clauza penală prevăzută în Contractul de prestări servicii imobiliare nr. 36/24.02.2015, Secţiunea 2, cap. 2, pct. 7.1, art. 5 şi art. 7.

Prin hotărârea arbitrală nr. 49 din data de 7 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi A. în dosarul nr. x/2015 s-a admis acţiunea formulată de S.C. B. S.R.L. şi a fost obligată pârâta C. la plata sumei de 17.679,20 RON (4000 euro la data introducerii acţiunii).

S-a respins cererea reconvenţională formulată de C. şi a fost obligată la plata cheltuielilor de arbitraj în valoare de 1.635 RON către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri C. a formulat acţiune în anulare.

Prin sentinţa nr. 41 din 17 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de reclamanta C., împotriva hotărârii arbitrale nr. 49 din data de 7 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi A. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; s-a luat act de renunţarea pârâtei la excepţia insuficientei timbrări şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 700 RON, onorariu avocat, către pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea completării probatoriului prin audierea martorului D., pentru ca în urma audierii acestuia, instanţa legal învestită să pronunţe o hotărâre temeinică şi legală.

Cu privire la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta arată, în esenţă, faptul că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că i s-ar încuviinţat proba testimonială cu trei martori, deşi i-au fost admis numai doi, pentru ca în final să se administreze în favoarea sa numai un singur martor, profund subiectiv, respectiv mama administratorului societăţii pârâte E., însă singurul martor care avea cunoştinţă despre derularea evenimentelor fiind D..

Recurenta susţine că instanţa a omis să se pronunţe şi asupra excepţiei necompetenţei invocate de reclamantă, confundând contractul de prestări servicii cu contractul de vânzare autentic încheiat de reclamantă.

De asemenea, consideră că instanţa nu a motivat de ce a considerat că nu se impune audierea martorului D., în condiţiile în care reclamanta a invocat dispoziţiile imperative ale art. 22 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi nu a motivat de ce a reţinut că nu ar fi întrunite condiţiile dolului.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material referitoare la dol (art. 1214 C. civ.), deşi reclamanta a dezvoltat explicit, şi în faţa tribunalului arbitral, şi în faţa instanţei de fond, faptul că a fost determinată prin manopere frauduloase să negocieze şi să stabilească detaliile vânzării cu o persoană interpusă şi nu cu realul proprietar şi că administratorul societăţii pârâte a pus-o să semneze anumite documente, pe care i le-a prezentat drept acte de vizionare ale apartamentului, ulterior dovedindu-se că reprezentau un veritabil contract de prestări servicii.

Intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, invocând, în prealabil, excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. (cererea de recurs nu cuprinde adresa recurentei), precum şi respingerea recursului în procedura de filtru ca vădit nefondat, iar pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON, conform chitanţei de la dosar.

Recurenta -reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, achiesând la concluziile acestuia.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect o sentinţă, cu caracter definitiv, prin care instanţa respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta C., împotriva hotărârii arbitrale nr. 49 din data de 7 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi A. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Art. 613 C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acţiunii), referitor la judecarea acţiunii în anulare, prevedea următoarele:

"(1) Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă.

(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispoziţiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:

a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;

b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.

(4) "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului."

Prin urmare, numai o hotărâre prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare era susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În speţă, prin sentinţa pronunţată curtea de apel a respins acţiunea în anulare ca neîntemeiată şi, în consecinţă hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărâri cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Menţiunea "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare" din sentinţa recurată nu poate deschide calea unui recurs care nu a fost statuat de legiuitor.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta C. împotriva sentinţei nr. 41 din 17 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, motiv pentru care, în raport de cererea formulată de intimata-pârâtă, urmează a se face aplicarea evocatelor dispoziţii şi a obliga pe recurenta - reclamantă C. la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C. împotriva sentinţei nr. 41 din 17 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă pe recurenta - reclamantă C. la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2017.