Cassation appeal inadmissible for monetary claim below statutory threshold in electricity supply damages dispute

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 267.302 RON reprezentând daune interese potrivit art. 15.2 din contractul nr. P-CA 393/13.12.2010, justificate de neîndeplinirea obligaţiei de furnizare a energiei electrice şi în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 145.722,97 RON reprezentând daune interese potrivit art. 13.1 alin. (1) din acelaşi contract.

Prin sentinţa nr. 1281/09.06.2015 Tribunalul Prahova a admis cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., a dispus obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta a sumei de 530.096,11 RON cu titlu de daune-interese, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 14.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariu expert.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. 188 din 21 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1281/9.06.2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. şi a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel a formulat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimata - reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speţa dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită cu o acţiune prin care reclamanta S.C. A. S.A a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 267.302 RON reprezentând daune interese potrivit art. 15.2 din contractul nr. P-CA 393/13.12.2010, justificate de neîndeplinirea obligaţiei de furnizare a energiei electrice şi în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 145.722,97 RON reprezentând daune interese potrivit art. 13.1 alin. (1) din acelaşi contract.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speţă, acţiunea are ca obiect pretenţii în principal în sumă de 267.302 RON şi în subsidiar în sumă de 145.722,97 RON, fiind o acţiune evaluabilă în bani în valoare de până la 1.000.000 RON, astfel că se încadrează în textul de lege mai sus evocat.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că în cauză este vorba de o acţiune patrimonială, iar recursul este inadmisibil întrucât valoarea pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 188 din 21 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2017.